Prima oară cînd am auzit de Antonia a fost în 2011 cînd, în urma unui sondaj făcut de FHM la ei în șopron, au declarat-o cea mai frumoasă femeie din lume. Sînt foarte multe chestii greșite la afirmația asta. În primul rînd, ea presupune că femeia e un obiect simplu și ușor de pus pe o scară valorică, și că frumusețea e ceva absolut obiectiv și măsurabil. Deci să stabilești care e cea mai frumoasă femeie din lume e la fel de ușor ca a stabili care e cea mai mare țelină din lume. Al doilea lucru greșit cu afirmația asta e presupunerea că o mînă de dîrlăi care au ieșit de trei ori în toată viața de la ei din sat pot avea o părere globală despre orice.
Dar cred că analizez prea mult. Pînă la urmă a fost un nonsens de PR și atît. Probabil, dacă aveam destui bani de dat pe tîmpenii, ar fi putut să o declare și pe maică-mea cea mai frumoasă femeie din Univers. Nu m-a impresionat faptul. Poate sînt eu defect. Sau poate m-a stricat pornografia. Dar nu poate să îmi pese absolut deloc de femei frumoase pe care le cunosc doar din poze și filme. Sînt pe net tipe la fel de frumoase, pe care le cunosc tot din poze și filme, care nu mă bombardează cu știri insipide despre ele. Pe deasupra, sînt mult mai dezbrăcate în filme decît Antonia. Și au cu ele un negru, un pitic și un măgar. Deci acțiunea e mult mai distractivă.
Nu spun că nu e frumoasă. Doar că asta e nesemnificativ. Pentru mine au fost minimum cinci tipe mai frumoase decît ea doar săptămîna asta. Pentru simplul motiv că am apucat să le dau palme la cur. Cu propria mînă pe însuși curul lor, nu imagini pe un ecran.
M-a surprins, în schimb, aroganța de a folosi un singur nume. Trebuie să te crezi foarte interesant ca să renunți la numele de familie. Să ai impresia că ești atît de cunoscut încît numele tău mic e asociat direct cu tine. E ca și cum m-aș semna eu doar Radu, crezînd că în majoritatea cazurilor cînd cineva folosește numele ăsta comun pentru un milion de români se referă la mine. Sigur, nu sînt un milion de Antonii, dar tot trebuie să fie vreo zece mii.
Însă motivul principal pentru care nu o percep pe Antonia ca pe un om e că nu am auzit-o niciodată vorbind. Am auzit mulți oameni vorbind despre ea. Și, la fel ca păpușile alea de jucărie, probabil are un buton pe care dacă apeși începe să zică wa saw fanura jameia marabou și alte onomatopee fără sens. Dacă ar fi înlocuită cu o cutie de carton pe care a scris cineva cu pixul „Antonia” nu s-ar schimba nimic. Ar curge aceleași melodii făcute de alții și aceleași știri inventate de alții. De-aia nu o văd ca pe un om. E doar numele unui produs de care nu o să am nevoie niciodată și la care doar ridic din umeri a nepăsare. Ca o marcă de tampoane bio.
eu am auzit-o vorbind … nu zicea ea cine stie ce mintosenii insa parea o tipa cit se poate de normala …
n-am auzit-o zicind saw fanura jameia insa trebuie sa recunosc ca n-am stat cu urechea ciulita la ea …
Eu zic ca poti sa incepi sa te semnezi Radu. In definitiv, esti singurul Radu si singurul ne-actor care bate cinci funduri de femeie intr-o zi. De fapt, nu esti chiar singurul ne-actor, asa ca evita sa te semnezi Corneliu. Cand ai sa ai un/o partener/a sexual/a, o sa afli si tu de ce asta cu 5 pe saptamana e gogonata.
Frate, am auzit-o pe Antonia vorbind la doua zile dupa articolul asta. „Vorbind” este deja o exagerare. Spunea, printre altele ca lumii i se pare ca nu stie sa vorbeasca din cauza ca ea se fastaceste la camera. Am aflat si eu ce inseamna „wasta fanura” etc. Nimic. Ca s-o citez pe ea „am vrut sa iasa ceva cu fericire, dar nu ne-a iesit. fiecare interpreteaza ce vrea.” sau cam asa ceva. si eu, naivul, care credeam ca a avut un prieten arab cand era tanara si isi aduce aminte ce ii spunea ala