Unde. Locuiesc în Centrul Vechi al Bucureştiului şi, deşi trec aproape zilnic prin el, sînt uimit de la o săptămînă la alta cum mai ţîşneşte o bodegă, un club sau un bar. Unul dintre noile cluburi din grila de toamnă a vieţii de noapte a Capitalei este noul Control, adică vechiul Berlin, adică ăla de vizavi de Casa Armatei. Despre hipsteri s-a scris aşa de mult în numerele acestei reviste încît deja am putea şi noi, la rîndul nostru, să adoptăm o atitudine hipsterească de genul „Noi scriam despre hipsteri dinainte să fie cool să scrii despre hipsteri“ şi aş fi vrut tare mult să nu insist pe asta. Dar n-am cum.
De ce. Ceea ce s-a întîmplat odată cu relocarea Control-ului este poate cel mai nesfînt hibrid care a dat naştere unei rase de superhipsteri, cu puteri de penibil mult peste limitele tolerabilului. Prin unirea a două dintre cele mai hipstereşti cluburi s-a creat, practic, un focar în care, dacă intri, rişti să ieşi de-acolo cu un fulăraş sau măcar cu nişte pantaloni penibili, chit că vrei sau nu. Dar n-aş vrea să zic totuşi numai de rău, deşi aspectul de toaletă neterminată nu-i face mari servicii localului. Muzica e de multe ori dacă nu chiar mai faină decît în alte locuri, măcar altcumva. Sînt seri în care poţi să prinzi nişte DJ cu imaginaţie şi care te îmbie să dai din cur, din cap sau din ce ai tu mai mobil.
Cît. Parcă, mai nou, toţi cei din Centrul Vechi s-au vorbit şi au pus preţ unic ca la taxiuri. Un Tuborg e 7 lei, o cola cam tot atît, iar long drinks-urile sînt pe la 13 lei. Ceea ce nu e doar perfect sustenabil, dar e şi foarte plicticos.
