Am în Sinaia un bun amic, muzician, Leonard B*. Și ce face muzicianul meu în Sinaia? El are o nevastă. Irina. Cu care are doi copii. Nevasta, lector universitar, e în concediu maternal, plătit. Pînă aici, nimic deosebit. Dar viața, cu ale ei meandre ale concretului, nu i-a ferit de sinergia faptelor. Au primit, de curînd, un plic de la MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECȚIEI SOCIALE ȘI PERSOANELOR VÂRSTNICE / AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ / AGENȚIA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ SECTOR 2. Deschide omul plicul și peste ce dă? Nu facem pariu, că ați ghicit că nu se dă nimic, ci se ia. Adică se suspendă plata copilului. Iată aici motivarea, care m-a lămurit buștean:
"DECIZIA nr. 1397487317703 din 14/04/2014, din dosarul xxx privind suspendarea plății INDEMNIZAȚIE CREȘTERE COPIL OUG 111/2010 OPȚIUNEA II, Cod arhiva dosar: 179xx.
DIRECTORUL EXECUTIV al AGENȚIA PENTRU PLAȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ SECTOR 2 d-na/d-nul BRĂILA LEONARDO numit prin DECIZIA NR. 184/07.05.2013 având în vedere prevederile:
• OUG NR.113/2011 PRIVIND ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA AGENȚIEI NAȚIONALE PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, CU MODIFICĂRILE ȘI COMPLETĂRILE ULTERIOARE;
• HG NR.151/2012 PRIVIND APROBAREA STATUTULUI PROPRIU DE ORGANIZARE ȘI FUNCȚIONARE AL AGENȚIEI NAȚIONALE PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, CU MODIFICĂRILE ȘI COMPLETĂRILE ULTERIOARE;
• ART. 16 ALIN. (2) DIN OUG NR. 111/2010, PRIVIND CONCEDIUL ȘI INDEMNIZAȚIA LUNARĂ PENTRU CREȘTEREA COPIILOR, CU MODIFICĂRILE ȘI COMPLETĂRILE ULTERIOARE;
• ART. 30 ALIN. (1) ȘI 32 ALIN. 1 DIN NORMELE METODOLOGICE DE APLICARE, APROBATE PRIN HOTĂRÂREA GUVERNULUI NR. 52 DIN 2011.
• Regulamentul de organizare și funcționare al AGENȚIA PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ SECTOR 2 și în temeiul competențelor conferite de lege, DECIDE: Art. 1 Suspendarea plății dreptului INDEMNIZAȚIE CREȘTERE COPIL OUG 111/2010 OPȚIUNEA II, în cuantum de … lei, pentru doamna/domnul B. IRINA, CNP 2xxx, în calitate de reprezentant legal al copilului/titular B. T., CNP 6xxx".
Convins că șeful din capul listei, Leonardo Brăila, a semnat ca orbul, Leonard al meu dă un telefon, a doua zi dimineață, la Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și vorbește cu o doamnă care-i spune că are o datorie la stat de 107 lei din 2013. Nimic mai mult, că mai mult nu știe. La telefon nu primești detalii. Suma e clară, dar nimeni nu l-a putut lămuri de unde vine și încotro se-ndreaptă. I-a trecut prin minte că ar putea fi amenda neplătită pentru parcare. Aș. Aia e de luna trecută. Și pentru amenzi n-au voie să întrerupă. Bine, dar soția lui e angajată la stat, deci statul îi plătește toate angaralele. Poate o fi vreo recalculare și au restanță din 2013? Nimeni nu știe. Departamentele nu comunică între ele. Numai sumele, ca să-i fie clar omului. Ce-i de făcut? A întrebat dacă nu era normal să primească o somație mai întîi, și abia apoi să-l taie de la alocație. Abia atunci a primit răspunsul năucitor: sînt mai mulți în situația asta, se pare că sînt greșeli pe traseu. Oamenii au reclamat că li s-a suspendat indemnizația fără să știe de ce. OK, dar dacă e o greșeală, nu-i normal să-și primească banii, cînd se lămuresc? Nu, adică da, banii vor veni, dar cu întîrziere. Luna asta e sărită. Acum, trebuie să meargă la București, să stea la cozi, să scormonească singur. Ce-i drept, e consolat, nu e singurul băgat în acest căcat.
I-am îmblînzit consolarea, povestindu-i trei pățanii aproape identice, și mai vesele. Se pare că neamul regulatorilor de datorii e o castă închisă, cu care nu te poți lupta. Finul meu Costică* s-a trezit cu două conturi blocate. Nu a izbutit nici azi să afle de ce. E drept, nici n-a avut curaj să intre la Consiliul Local, Direcția Generală Impozite și Taxe Locale. "Mai bine pierd banii decît să intru în cazanul cu smoala datornicilor." Poetul Paul V.* are, în scripte, o mașină pe care n-o are și n-o poate radia, că a pierdut urmele proprietarului. De doi ani și-a desființat orice cont. Dar campion e amicul meu Ilieș*, care nu și-a putut închide, nici el, un cont bancar, tot din cauza unei datorii neachitate: 75 de bani. Pînă la urmă, s-a dus la bancă și a plătit un leu. Casiera a spus "Mulțumesc", dar el nu s-a dat dus. "Ce?" "Păi, dați-mi cei 25 de bani ai mei!" "Dar n-avem mărunțiș, sîntem o bancă!" "Atunci nu plec, bă, banco!"
Leonard m-a privit cu jale și s-a scotocit în buzunare: "Vrei să spui că am să plătesc, orice ar fi?" "Da."
* Ar fi o trădare uriașă din partea mea să le dau numele întreg. O să mă credeți pe cuvînt.
