Dacă pentru meseriași e clară deosebirea dintre jurnalul literar și jurnalul intim, pentru cititorul naiv, specie destul de răspîndită, cele două genuri sînt unul și același lucru. Or, nu e deloc așa. Jurnalul intim nu e decît rareori literatură, după cît talent are autorul său. Vezi jurnalul lui Samuel Pepys și, parțial, cel ținut de Stendhal sau, la noi, jurnalul lui Mihail Sebastian.
De cele mai multe ori în paginile jurnalului intim apar însemnări care nu sînt destinate publicării. Din acest motiv, jurnalul lui Liviu Rebreanu a stat treizeci de ani sub obroc, din voința autorului său, iar Niculae Gheran, cel ce i-a îngrijit publicarea, se plîngea că soția și fiica lui Rebreanu i-ar fi cenzurat textul în părțile care le priveau.
Jurnalul literar e un gen în sine, care nu presupune sinceritatea totală a diaristului și nici nu conține mari dezvăluiri despre viața autorului, precum, se presupune, cel intim. Scriu plicticoșeniile astea pentru cititorul neprevenit, care se așteaptă, poate, ca în volumul Boala & Războiul. Jurnal, 2020-2024, Radu Vancu să relateze „picanterii“ din viața sa personală ori să comită indiscreții despre alții. Așteptări nu tocmai zadarnice, dar departe de însemnările dintr-un jurnal intim.
Universitarul sibian Radu Vancu, scriitor cu mai multe săgeți în arcul inspirațiunii, trăiește anume de dragul poeziei, ceea ce nu-l împiedică să scrie și texte academice și să-și încerce puterile și ca romancier. A început să țină jurnal prin 2011, cînd nu mai putea scrie poezie, ceea ce, spune, i s-a părut devastator. Idolul său autohton e un mare sibian, poetul Mircea Ivănescu, care l-a onorat cu prietenia, iar dintre autorii din lumea largă Joyce, T.S. Eliot și (parcă) Ezra Pound. În afară de ei, însă, R.V., înzestrat cu o capacitate rară printre poeți, aceea de a admira, are o nesfîrșită listă de autori pe care-i prețuiește și pe care-i amintește entuziasmat în jurnal. Superlativele se înghesuie în acest jurnal, încît după cîteva zeci de pagini îți dai seama că asta e temperatura obișnuită a trăirilor sale. Cărțile pe care le pomenește sînt „extraordinare“, tot așa i se par și versurile pe care le citează cu încîntare sau propozițiile din textele de proză care i-au rămas în memorie. Ce-i drept, însă, diaristul are un gust sigur, încît nu te contrariază niciodată cu evaluările sale. R.V. e și mare iubitor de muzică clasică și amator de filme, din care consumă cîte două-trei pe noapte, astfel că atunci cînd a început pandemia, cu interdicțiile ei oficiale, autorul nostru nu se plînge; se scufundă în lecturi, audiții și vizionări. Vancu îi observă pe cei din jur – familie, prieteni, rubedenii – și face remarci memorabile despre cum ne trăim viața cu și fără ceilalți și mai ales despre cum ne-a obligat izolarea din pandemie să descoperim sau redescoperim importanța lucrurilor obișnuite și a rutinelor cu care ne orînduim viața.
Deși ți-ai închipui că, avînd asemenea preocupări, diaristul n-are timp pentru mărunțișuri cotidiene sau pentru treburi gospodărești, afli de la el că știe să repare o chiuvetă, se pricepe la grădinărit și nu se dă în lături să scoată la lumină un deal întreg năpădit de buruieni, mărăcini și lăstăriș. Vancu face lucrurile astea fără să i se pară că se coboară la ele și cîtuși de puțin demonstrativ-proletar, ca G. Călinescu arătîndu-le studenților săi în ce constă arta preparării mămăligii. Căutător neobosit al luminii, R.V. citește lumea prin lentila poeziei, încît știe să descopere și excepționalitatea lucrurilor așa-zis mărunte. Astfel că trecerea de la Divina Comedie a lui Dante la smulgerea buruienilor de pe dealul său nu pare adusă din condei. Înzestrat cu talentul de a asocia oximoronic contrariile și trecut prin multe în viață, Radu Vancu îți povestește în jurnalul său cu aceeași pasiune întîlnirile sale cu mari scriitori și mari oameni obișnuiți și de la comentarea unei capodopere – ceea ce face cu finețe și profunzime! – trece cum nu se poate mai firesc la relatarea cu umor sau cu o caldă înțelegere a vreunei întîmplări cotidiene, căreia îi găsește miraculoase tîlcuri poetice.
Radu Vancu, Boala & Războiul. Jurnal, 2020-2024, Editura Polirom, 2024.
