Un mare roman uitat sau care a fost făcut uitat? Deși a apărut în 1948 în Franța, la doar un an de la moartea autorului său, Cazul tovarășului Tulaev n-are parte de notorietatea pe care ar fi meritat-o. Nici Victor Serge n-a avut o soartă mai bună. A fost victima conspirației tăcerii prietenilor săi, celebri scriitori francezi de stînga care, între adevăr și Stalin, l-au preferat pe Stalin.
Serge a fost el însuși un caz. Fostul anarhist, care în 1919 se duce în URSS de partea revoluției și devine un cominternist de frunte, îl acuză pe Lenin de totalitarism. Apoi se asociază cu Troțki împotriva lui Stalin, încît e arestat și deportat. Scapă din pușcărie la intervenția lui Romain Rolland care-l convinge pe Stalin să-l elibereze. Exilat ca și Troțki, Serge o rupe și cu ideologul revoluției permanente, cel ce va fi ajuns din urmă, în Mexic, de răzbunarea lui Stalin. Tot în Mexic își găsește sfîrșitul și Serge, anarhistul apostat, cinci ani mai tîrziu, fulgerat de infarct la doar 57 de ani.
Scris în franceză, ca toată opera lui Serge, Cazul tovarășului Tulaev a fost victima unei eficiente conspirații a tăcerii în Franța, unde scriitorii staliniști ai vremii și intelectualitatea troțkistă l-au repudiat pe Serge în egală măsură. De același tratament avusese parte și Panait Istrati după ce s-a declarat scîrbit de comunismul sovietic. A nu fi fost de partea lui Stalin și a regimului său terorist echivala pentru stînga franceză cu pactizarea cu fascismul și cu capitalismul, iar denunțarea crimelor comandate de Stalin – execuții sumare sau în urma unor procese sinistre puse în scenă la Tribunalul Poporului – trecea drept trădarea cauzei. La fel cum minciunile propagandistice la care s-au pretat atunci și mai tîrziu scriitori și jurnaliști celebri, francezi, englezi și americani, își găseau justificarea în apărarea cauzei. Serge însuși, deși devine adversarul ireductibil al lui Lenin, Stalin și al prietenului Troțki, rămîne toată viața fidel cauzei. Îl revoltă totalitarismul lui Lenin și teroarea lui Stalin, nu e de acord cu revoluția permanentă predicată de Troțki, dar nu se dezice de crimele în masă comise în numele revoluției bolșevice și nici de filosofia care le îngăduie. Cu toate că de anarhism se desparte din cauza soluțiilor banditești la care recurg anarhiștii, pentru Serge crimele comunismului țin de necesitatea revoluției.
În Cazul tovarășului Tulaev, Stalin devine tot mai monstruos fiindcă s-a întors împotriva liderilor partidului – revoluționarii! –, a membrilor PCUS și a milioane de cetățeni oarecare bănuiți de conspirații. Comunismul, în schimb, rămîne idealul ale cărui crime în masă sînt absolvite în numele revoluției. Serge nu-și ia distanță de victimele lui Stalin, care au la rîndul lor pe conștiință milioane de victime, dar cel puțin nu-i imaculează. Modernistul din el nu se lasă contaminat de realismul socialist care făcea ravagii în URSS, astfel că Serge nu lucrează în alb-negrul literaturii de propagandă, preferă nuanțe de gri. Iar în materie de realism e mai aproape de Tolstoi și Pasternak, de Dos Passos și de Joyce, decît de Mihail Șolohov sau de Ilya Ehrenburg.
Titlul franțuzesc al romanului, L’Affaire Toulaév, pare mai apropiat de intențiile lui Serge decît cel al traducerii, altminteri excelente a lui Doru Mareș. Un thriller politic și o cronică la zi care începe cu un asasinat anonim și continuă cu o lungă serie de asasinate legale și deportări la comanda „conducătorului“, ale căror victime sînt personaje din categoria Buharin, Kamenev, Zinoviev, fără a fi calchiate după vreunul dintre ei, ceea ce Serge precizează din capul locului. Pe urmele personajelor, acțiunea se mută de la Moscova în provincie și înapoi, din URSS în Spania, apoi în Franța și din nou în URSS; din camerele meschine, locuite la comun, în apartamentele blocurilor în care locuiesc privilegiații; de pe străzile Moscovei la Kremlin sau în dacea vreunuia dintre tovarășii cu funcții care presimte ce-l așteaptă și dintr-o libertate bîntuită de frică în certitudinea aproape senină a pușcăriei.
Cazul tovarășului Tulaev, capodopera lui Serge, așteaptă încă prețuirea pe care o merită, dar poate că azi, în Rusia lui Putin, romanul are același reînnoit ecou ca Arhipelagul Gulag.
Victor Serge, Cazul tovarășului Tulaev, traducere de Doru Mareș, prefață de Susan Sontag, Editura Corint, 2022.
Daca nu in Rusia lui Putin, poate in Ucraina lui Zelenski. Unde un asasinat in plina strada a unui inalt demnitar e o mica” neintelegere” intre servicii, unde detasamentul Azov – defiland cu insemne naziste – e doar o adunare de tineri mai galagiosi, iar minoritatile sunt tratate cu mult mai rau ca in Rusia Sovietica. Si cand, cum bine zice autorul referindu-se la o alta epoca: „La fel cum minciunile propagandistice la care s-au pretat atunci și mai tîrziu scriitori și jurnaliști celebri, francezi, englezi și americani, își găseau justificarea în apărarea cauzei.” Slava!