De cînd au apărut laserele astea mici, de poţi agăţa unul la chei, evident că orice nerd care s-a jucat cu unul şi-a pus întrebarea: „da’ oare dacă luminez cerul nopţii, se vede laserul meu de pe lună? Aşa, ca Marele Zid Chinezesc.“ (Care, apropo, nu se vede de pe Lună, e doar o legendă. Nici măcar din spaţiu. Dar asta este pentru altă dată.)
Ei bine, blogul „Built On Facts“, de la National Geographic, face nişte calcule şi vine cu răspunsul. Spoiler alert: da, se vede!
Încerc să reproduc aici povestea, însă fără calculele de-acolo, care v-ar zburli părul pe ceafă. Deci, în primul rînd, experimentul ăsta trebuie făcut pe întuneric. Nu, adică nu noaptea, că asta e logic: cîtă vreme Soarele e vizibil de pe Lună, un lăseruţ terestru nu va reprezenta nici o brînză. Adică trebuie să punem un astronaut pe Lună în timpul unei eclipse totale de Lună.
De-abia dup-aia merită să ne gîndim la cît de posibil este pentru un astronaut să vadă laserul nostru. Mai departe blogul merge la plezneală şi cere, ca astronautul să vadă vreo lumină, măcar vreo 10.000 de fotoni de la respectiva lumină pe centimetru pătrat pe secundă. Din cîte ştiu eu, celulele receptoare ale ochiului uman sînt sensibile la mult mai puţin, dar hai, fie. După ceva calcule nu foarte laborioase, reiese că un laser de-ăla de buzunar dă 2,7 x 1015 fotoni pe secundă. Enorm, veţi zice. Dar nu chiar atît de enorm încît să îi vedem de pe lună. Raza unui laser nu se împrăştie ca lumina de la o lanteră, dar tot se împrăştie. Într-atît încît, după ce călătoreşte 400.000 de kilometri, pînă la Lună, pata făcută de un lăseruţ ajunge la o rază de cam 400 de kilometri. Deci din toţi fotonii de la un laser mic ar rămîne cam la un foton pe secundă pe centimetru pătrat. Dar laserele folosite de corporatişti pentru powerpoint-uri au puteri mici-mici, de 1 mW. Dacă luăm din comerţ un laser ceva mai puternic (1 W) ăsta dă de o mie de ori mai mulţi fotoni pe secundă. Zece astfel de lasere înseamnă taman ăia zece mii de fotoni pe centimetru pătrat necesari ca să vedem la sigur raza de pe lună. Razele, mă rog. Care mai trebuie şi îndreptate spre acelaşi punct, dar asta n-o fi mare lucru dacă aţi ajuns aici.
Deci, în teorie cel puţin, aşa cum spune şi blogul mai sus amintit, cîţiva prieteni cu lasere scumpe, dar accesibile, s-ar face văzuţi de pe Lună pe întuneric. Acum mai trebuie doar să trimitem un astronaut pe Lună la vreme de eclipsă şi treaba-i gata!
Dar, dacă tot aţi investit în laserul ăla de 1W, nu faceţi prostia să vă jucaţi de-a războiul stelelor cu el, cum ar face, mai nou, Mickey Mouse. Nu de alta, dar la puterea asta, laserul poate produce arsuri destul de grave şi vizibilitatea lui de pe Lună ar ajunge chiar ultima voastră grijă.
Publicat în Cațavencii, nr. 44, 7-13 noiembrie 2012
nicio vizualizare
Hmm… Eu am calculat altfel: Daca laserul de buzunar da 2,7x 10^15 fotoni pe secunda, asta inseamna 9,72 x 10^18 pe ora si 2,3328 x 10^19 pe zi. Pe luna ar ajunge 6,9984 x 10^20 fotoni. Singurul punct slab al calculului meu este acela ca, probabil, bateria laserului nu va rezista o luna 🙂