Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

De opt ori Iocan

Zoom De opt ori Iocan

A ajuns la numărul 8 revista de proză scurtă Iocan. Scriu aici despre ea fiindcă e, în format de revistă-carte, o antologie de proză scurtă cu apariție trimestrială. Au publicat pînă acum în Iocan aproape toți prozatorii români contemporani care contează. Au debutat în Iocan tineri prozatori dintre care unii au fost foarte bine primiți cu cărțile pe care le-au scos după aceea. Aici apar cu povestiri autori celebri din lumea întreagă și prozatori români clasici. Ilustrațiile, inclusiv imaginea de pe copertă, sînt alese din portofoliul unor cunoscuți artiști-fotografi.

Iocan plătește drepturi de autor scriitorilor pe care-i publică, fiindcă nu crede că scriitorii trebuie să facă muncă voluntară pentru reviste. Că drepturile de autor nu sînt mari, asta e „după buget”, care ține în cea mai mare parte de vînzări. Iocan, revistă apărută prin inițiativă particulară, a primit o subvenție din partea AFCN, în urma unui concurs public de proiecte și a alegerii făcute de un juriu independent. Revista nu are nici o legătură cu Uniunea Scriitorilor condusă de Nicolae Manolescu, ale cărei publicații sînt stipendiate de Ministerul Culturii.

Fac aceste precizări pentru cititorii care nu s-au întîlnit cu Iocan la chioșcurile de ziare și care, cel puțin deocamdată, degeaba o cer chioșcarilor. Nu pot găsi revista decît în librării.

Ce a făcut Iocan de la primul număr pînă acum?

Mai întîi a trecut cu bine de proba cea mai importantă, aceea de a avea colaboratori. Adică autori de proză scurtă bine scrisă. Asta într-un moment în care editurile importante refuzau prudente volumele de proză scurtă, din cauză că nu se vindeau. Aici a funcționat perfect intuiția lui Florin Iaru, cel ce zicea, cînd Iocan era pus la cale, că E IMPOSIBIL să nu existe autori de proză scurtă care au povestiri în sertar. Florin a avut dreptate. Iar consacrații, la rîndul lor, au înțeles de la început ce voia Iocan, așa că ne-au trimis proze, imediat ce i-am anunțat că voiam să scoatem această revistă. Fără ei, cred, revista n-ar fi avut același succes, și de prestigiu, încă de la primul număr. O parte dintre colaboratorii primului număr au fost tineri scriitori debutanți care au trecut pe la cursurile de creative writing pe care le țin Florin Iaru și Marius Chivu, o treabă de asemenea particulară, dar cît se poate de meseriaș făcută.

Începînd cu al doilea număr, după ce primul a avut un succes care ne-a întrecut speranțele, Iocan a devenit o revistă așteptată, nu numai de autori, ci și de cititorii de proză scurtă care voiau să afle cum s-o găsească, după ce primul număr a avut parte de o publicitate din gură în gură, care a funcționat perfect.

Spre deosebire de alte publicații literare, Iocan n-a vrut de la început și nu vrea nici azi să fie o revistă a unui grup. E deschisă tuturor autorilor talentați, fără deosebire de orientare literară. În Iocan apar și proze minimaliste, și povestiri bogate în tropi și în aluzii de subtext. Unele sînt realiste, altele țin de fantastic sau de SF. Ceea ce contează e să fie bine scrise. Și sînt.

În acest al optulea număr o să vă întîlniți și cu consacrați, și cu debutanți care scriu excelent, dar și cu clasicul Rebreanu, cu capodopera lui “Proștii”, o povestire care ar putea face parte din orice antologie de proză scurtă universală. Nu intru în amănunte, ca să zic așa. Adică nu spun nimic despre fiecare dintre autorii de azi, în parte. Mie mi-au plăcut toți, începînd de la primul număr pînă la cel mai recent. Vă sugerez să citiți Iocan. Și chiar dacă nu mă credeți, fiindcă fac parte din echipa redacțională a revistei și aș putea fi bănuit de subiectivitate, faceți o încercare.

Iocan, revistă trimestrială de proză scurtă, Editura Vellant.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

bt
Editoriale
  • Ce ne facem noi, țiganii, dacă vin americanii 

    25 iunie 2019

    Dacă pe vremuri românii se dedulceau cu lucrurile refuzate la export, pentru care, în fața magazinelor, se dădeau adevărate lupte de stradă, iacătă am trăit să vedem și o situație […]

  • A fost sau n-a fost?

    25 iunie 2019

    Ca întotdeauna la alegeri, și pe 26 mai s-au furat voturi. Cîte? Niciodată nu vom ști. De fapt, niciodată n-am știut cîtă democrație se falsifică la urne. Numărul buletinelor falsificate […]

  • Nimic cu nimic / Primul nimic

    25 iunie 2019

    Ne aflăm, acum, la președintele cu numărul 5 din scurta istorie a republicii române. Primul președinte a fost Nicolae Ceaușescu, din 1974 până în 1989. Practic, pe vremea lui s-a […]

  • Limbă dulce, cur viclean, caracter de est-german

    18 iunie 2019

    De la „Ține, țațo, curu’ zvelt”, subversivul șlagăr pe care Maria Tănase l-a cîntat în timpul războiului la o petrecere dată de Manfred von Killinger, ambasadorului Germaniei la București, pînă […]

  • Riscul mersului pe Barna

    18 iunie 2019

    Sub coordonarea unuia dintre foștii căprari ai poliției politice a fost pus pe piață un sondaj în care Dacian Cioloș îl zdrobește pe Dan Barna în competiția internă pentru candidatura […]

bt