Ați auzit de povestea profesoarei de la o școală din București care a zis pe FB că nu-i mai predă la ore pe Eminescu, Creangă și Slavici fiindcă a observat că pe elevii ei, din clasele V-VIII, nu-i interesează acești autori. Femeia a fost dată afară, din cauză că nu respectă programa școlară și pentru că a intrat în conflict personal cu trei scriitori români clasici.
A sărit în sus o parte a societății civile, că tînăra profesoară de română a fost alungată de la școală pentru ideile ei înnoitoare și pentru că și-a permis să se ia la luptă pe FB cu sistemul din învățămînt.
Am o părere proastă despre ceea ce se întîmplă în învățămîntul de la noi. Mi se pare condus de piloși politic și de o liotă de impostori al căror singur merit e că i-au pupat în cur pe politicienii care și-au tot bătut joc de școala din România. Mai cred că revoluțiile din educație, chiar dacă la noi vin de sus, dacă nu sînt susținute de cei de jos, n-au altă șansă decît să moară în ridicol, oricît de bine intenționate ar fi ele.
Profesorul de română e primul care-și dă seama, la fața locului, adică în clasă, că eterna reformare a învățămîntului e cel mai adesea o cretinătate. Dar cum profesorul n-are curaj să se ia la ceartă cu inspectorii și nici cu miniștrii Educației, atunci se răzbună și el la ore, cum poate. Totuși, să le-o tragi lui Eminescu, lui Creangă și lui Slavici pe temeiul n-ar avea cîrlig la elevi, asta e prea de tot. Nu zic că un profesor bun poate face să pară interesant și un text idiot, dar dacă nu ești în stare să atragi elevii de partea lui Eminescu, de Creangă și de Slavici nu mai spun, trebuie să-ți pui întrebarea dacă nu cumva „îi predai” indigest, încît îi faci pe copii să se plictisească.
La gimnaziu aveam o profesoară de română care ne-a pus să învățăm pe dinafară pagini întregi din Amintirile lui Creangă, de ne pierea zîmbetul de pe față cînd deschideam cartea. Mai tîrziu am cunoscut un profesor de liceu care le dicta cu evlavie elevilor lui, din terfeloagele lui Ion Rotaru, texte pe care bieții de ei erau condamnați să le învețe pe dinafară, dacă voiau să ia Bac-ul. Metoda asta e larg aplicată și azi, cu aceleași rezultate nenorocite, de se scîrbesc copiii de literatura română. Iar unii dintre ei, cu această scîrbă în suflet, se fac profesori și, la fel ca tînăra Cristina Tunegaru, se miră că elevilor nu le plac autorii din programă.
