De mai mulți ani, revista România literară a fost transformată de directorul său într-o publicație de gașcă. Hebdomadarul seamănă tot mai mult cu foaia lui C.V. Tudor, România Mare, în care tribunul își bandaja complexele, stabilea ierarhii literare, își punea subordonații să-l omagieze, făcea liste de indezirabili, își ataca jegos dușmanii și își „executa“ și mai jegos colaboratorii care nu-i mai cîntau în strună. Cînd nu scria cu semnătură, CVT își debita infamiile, calomniile și insultele sub pseudonimul Alcibiade.
În România literară, revistă a Uniunii Scriitorilor, N.M. calcă tot mai apăsat pe urmele tribunului. Mai întîi a concediat 90% din vechea echipă a revistei și și-a adus o garnitură de devotați. (Unul dintre ei, Daniel Cristea-Enache, cel ce i-a desființat Istoria literaturii în 2009 – n-a fost singurul –, a devenit admiratorul necondiționat al lui Manolescu după ce i s-a dat o funcție în USR.) Pentru a-și dovedi fidelitatea, D.C.-E. face de mai multe săptămîni un interviu cu directorul revistei. Interviul apare – unde altundeva? – în România literară. N.M. a tot schimbat cronicarii literari care nu se supuneau indicațiilor sale, pînă cînd a preluat el însuși această rubrică, pe care o folosește ca pe un instrument de politică literară. N.M. n-a ezitat să le aducă acuzații infamante tinerilor critici literari pe care i-a îndepărtat. Asta ca să nu pară că le-a luat rubrica din motive de nesupunere la indicații.
Același N.M., secondat de Varujan Vosganian, folosește România literară pentru a induce în eroare membrii USR, asupra situației Uniunii, chiar și după ce au pierdut procesele pe care ei înșiși le-au intentat, procese prin care au adus USR într-o fundătură periculoasă. Pînă atunci, N.M. publica articole scrise la comandă de diverși scriitori care luau de bune comunicatele semnate de N.M. ca președinte al Uniunii și care erau puse în revistă de N.M. ca director al României literare. (CVT publica în România Mare scrisori de la cititori revoltați.)
După metoda Alcibiade, patentată de răposatul tribun, N.M. a inventat și el Ochiul magic, în care îi defăimează pe scriitorii pe care i-a pus pe listele lui negre și în care atacă revistele care nu răspund comenzilor sale. C.V.T. însă își scotea hebdomadarul pe banii lui, în timp ce N.M. îi imită metodele pe banii Uniunii Scriitorilor și ai contribuabililor, prin subvențiile pe care le capătă de la Ministerul Culturii. Așa se face că România literară e stipendiată și din impozitele pe care le plătesc scriitorii pe care îi înjură.
1.405 vizualizări
