Democrația vorbelor goale

„USR-PLUS și Primăria Bucureștiului” devine o telenovelă plictisitoare.

Vlad Voiculescu și-a anunțat și el candidatura pentru candidatură. Vorbim de oameni, de programe, de energii și bani, toate dizlocate pentru o competiție internă care pare în societate o formă alintată și relativ infantilă a democrației. USR face o campanie, PLUS face o campanie, se anunță candidați peste candidați pentru toate marile orașe ale țării și mulți oameni se uită neînțelegând despre ce e vorba, pentru că cetățenii – asta ar trebui știut – nu stau toată ziua cu ochii pe politică fiindcă nu vrea nimeni să-și dea doctoratul în mocirla asta.

Pe de altă parte, e bine că se împrăștie acest fum straniu al competiției interne, pentru că unele decarații trec neobsrvate. „Un oraș care să atragă oameni buni, care să păstreze oameni buni”, spune Vlad Voiculescu. După care aflăm și cine sunt oamenii ăștia buni, cei care merg la muncă, cei care cresc copii, cei care sunt bunici etc. Adică, na, oamenii buni sunt chiar oamenii. Cine altcineva?!

Nu știu cât poate să te ducă înainte retorica „oamenilor buni”. Nu știu cât de inspirat este să accentuezi atragerea de „oameni buni” în București. De parcă asta ar putea să însemne ceva. Alungă oamenii care nu sunt buni? E un oraș friendly cu oamenii buni? Cu câinii și cu oamenii buni? Mi se pare inutil și deja deranjant să patinezi în continuare cu oamenii buni. O prelungire a discuției stupide despre oamenii buni care votează cu USR-PLUS și oamenii răi care votează cu PSD. E foarte ieftin, e neproductiv, iar Vlad Voiculescu și echipa PLUS cred că pot mult mai mult.

Ioan Dancă, purtătorul de cuvânt al PNL, a fonfăit și el ceva pe tema alegrilor locale: PNL vrea candidat propriu pentru București. Moment în care alternativa Nicușor Dan / Vlad Voiculescu devine una marginală. Totul pare să se decidă la moțiunea PSD, care poate lăsa democrația de la locale să atârne într-un singur tur.