În nici un domeniu nu se fac progrese mai rapid ca în medicină. Pe bune: practic, în fiecare zi aflu de noi descoperiri, de noi tehnologii, de noi tratamente pentru boli pînă cum de netratat. Trăim niște vremuri de-a mirărilea, iar eu mă simt privilegiat că sînt martorul acestei revoluții.
* Uite, cercetătorii de la Universitatea din Hanovra, împreună cu cei de la Universitatea Liberă din Bruxelles, au inventat un soi de bisturiu inteligent pentru operațiile pe creier. Cînd e vorba de tumori cerebrale, operațiile sînt extrem de dificile pentru că adesea e greu să deosebești țesutul sănătos de cel bolnav. Dar oamenii ăștia au făcut un bisturiu care se prinde în 400 de milisecunde cînd un țesut e bolnav sau nu, cu ajutorul vibrațiilor unui cristal piezoelectric (ca ăla din brichetele fără piatră). Ideea este că bisturiul vibrează foarte rapid și, în contact cu țesutul, îl face și pe el să vibreze. Acum, șpilul e că țesutul canceros vibrează cu un alt ritm decît cel sănătos, iar bisturiul știe să recunoască asta, deci poate delimita foarte rapid zonele bolnave. De șase ani lucrează cercetătorii la proiectul ăsta, și acum e, practic, gata pentru testele pe oameni. Urmează și adaptarea pe alte părți ale corpului și miniaturizarea (pentru zonele la care se ajunge greu).
* Țineți minte numele “IL-33”, pentru că e proteina care v-ar putea ajuta să țineți minte, peste niște ani de zile. Este vorba despre o proteină pe care cercetătorii de la University of Glasgow au folosit-o cu un succes fenomenal în tratarea bolii Alzheimer. Oamenii ăștia au descoperit că injectarea zilnică a acestei proteine inversează simptomele de Alzheimer și declinul cognitiv la șoarecii de laborator, restaurîndu-le memoria și funcțiile cognitive la nivelul celor din șoarecii sănătoși. O săptămînă! Nu numai că injecțiile au dus la eliminarea plăcilor amiloide (se crede că astea sînt responsabile de apariția bolii), ci au și împiedicat apariția de noi astfel de plăci. Deocamdată, vestea este grozavă pentru șoriceii APP/PS1 (care dezvoltă o boală similară cu Alzheimer pe măsură ce îmbătrînesc), dar urmează faza 1 de testare cu pacienți umani, și poate așa o să ținem minte pînă la adînci bătrîneți și IL-33, și APP/PS1. Iar piticul ăla cu nume german n-o să ne mai ascundă mereu lucrurile.
* În povestea următoare, șoarecii își dau mîna cu nanotehnologiile ca să lupte tot împotriva cancerului. De data asta, este vorba de o tehnologie cu totul și cu totul de aur. Literalmente, se bazează pe atomi din aur. Dar s-o iau de la început: cînd este operată o tumoră, inevitabil rămîn în urmă celule bolnave care, mici fiind, nu sînt detectate și pleacă hai-hui prin corp, ducînd la metastaze. Aici intervin nanoparticulele din aur: sînt “îmbrăcate” cu anticorpi care identifică celulele bolnave și se lipesc de ele. Așa că în celulele bolnave și în jurul lor se acumulează atomi de aur, în care se trage cu un laser infraroșu în pulsuri scurte, iar atomii de aur se înfierbîntă. Nu numai că înfierbîntarea lor duce la distrugerea celulelor, dar asta evaporă și apa din celulele bolnave. Așa se produc microbule de vapori de apă, care pur și simplu aruncă celula în aer. Iar tehnica permite atît localizarea “miniexploziilor” prin detectarea sunetelor (pot fi astfel identificate și numai trei celule!), cît și distrugerea lor. Ratele de succes pe șoareci sînt extrem de promițătoare. Pasul următor: testele de fază 1 cu pacienți. Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru umanitate, nu?
