În anii ’90, cînd fu cît pe-aci să se întoarcă Basarabia în granițele de odinioară, se duceau scriitorii noștri pătați în pelerinaj la Chișinău. Acolo, frații patrioți îi spălau cu elogii și-i așezau în vitrina unirii care avea să vie. Cum ar veni, se înfățișa Adrian Păunescu dincolo de Prut și, de unde la plecare era mototolit și decorat cu flegme, la întoarcere, spălat, călcat și învigorat, predica unirea și românismul. Și cîți alții, mai mărunți. Printre cei ce-i primeau cu brațele deschise, poetul Grigore Vieru. Dar oricum se strîngea lumea la Chișinău și la Bălți să-l vadă pe Păunescu, mai ceva ca la panaramă. Pe ceilalți, mai cu folk-ul, mai cu lăutarii, după regula de aur a unturii de pește din copilăria mea. După lingura cu pomenita untură, un castravete murat!
Pe Păunescu îl știau basarabenii de la televizor, bardul din anii cînd ne plîngeau ei tot mai tare de milă că ne chițomănește Ceaușescu. Mai apăruse și partidul lui C.V. Tudor – și el cu România Mare, de începuse să-l cam strîngă haina pe Grigore Vieru cînd îi întîmpina pe peremiști. Odată, la București, îi spune Laurențiu Ulici poetului că avea cîrlig tot la frați din ăștia care-l cîntaseră pe Ceaușescu, unii, înfrățiți cu Securitatea. La care Vieru, care nu se enerva niciodată – sau, mă rog, nu se vedea! –, îi răspunde lui Ulici că ăștia erau frații care veneau de la București, ceilalți aveau alte treburi. Ce-i drept că și de pe celălalt mal al Prutului veneau la București destui frați care aveau reputație proastă la ei acasă. Așa că Laurențiu, dromoman, dar om temeinic, a fost cel ce i-a convins și pe cei care n-aveau nevoie să fie spălați și apretați să ia drumul Chișinăului.
Doar că trenul unirii trecuse, împins de la spate de politicienii de pe ambele maluri ale Prutului, care aveau alte socoteli. La București, cu democrația originală, la Chișinău – cu bătaia pe funcții, încît un partid care azi era unionist, mîine se alia cu colhoznicii care-și potriveau ceasul după ora Moscovei. Și hoții peste hoții! Așa s-a trezit CVT-ul, la București, că luase atîtea locuri în Parlament că n-avea destui oameni pentru ele. Pe urmele legionarilor, lăudătorul Ceaușeștilor făcea liste negre de intelectuali trădători și promitea execuții cu mitraliera pe stadioane. Iar Justiția, oarbă, făcea atunci și pe surda.
Acum, de cînd a intrat AUR în Parlament, iar s-au legat procurorii la urechi și, dacă au văzut auriștii că le scade trecerea la alegători, în sondaje, au dat și ei o fugă la Chișinău, unde s-a găsit cine să-i ia în brațe, chiar dacă rubla e în scădere și Maia Sandu, școlită, nici să n-audă de ei.
Muuuuulta rautate!
Dar idealul unirii trebuie pastrat!
Mai citeste dom’ le!
Iorga insusi spunea ca iubeste Ardealul fata ardeleni!