Nemuritorul Schiller caracteriza mersul vieții omenești cu un mare adevăr: „Deocamdată, până când filozofia va fi în stare să țină clădirea lumii, mașina se întreține prin Foame și prin Dragoste“. Poetul a găsit formula pentru a exprima un adevăr etern: țelul fiecărei ființe vii este conservarea individuală prin hrană și conservarea speciei prin reproducere, două instincte fundamentale care caracterizează însăși viața.
Asta cu reproducerea e o poveste frumoasă în cazul sturionilor (acele specii care trăiesc în Marea Neagră și urcă pe Dunăre să se reproducă), deoarece adevărul etern s-a reformulat. S-a descoperit că pe Dunăre mai migrează doar masculii. Ciudată situație. S-ar putea spune că sturionii ăștia au format o societate progresistă în care drepturile LGBT sunt lege fundamentală. Dar, chiar și așa, unde sunt, oare, femelele?
Situația e halucinantă. Un anumit institut de mediu din București (INCDPM) a monitorizat sturionii „pescuiți științific“, după lege, în perioada 2015-2022. Și, ce credeți? S-au pescuit 470 de exemplare de sturioni, din care 428 de masculi (91%) și 42 de femele.
Pentru cine nu știe, sturionii sunt peștii aceia care au în burtă celebrul caviar, recomandat la șampanie. Caviarul forțează mîna bogaților să se scufunde adânc în buzunar, căci un kilogram de icre negre poate ajunge până la 13.000 de euro.
Apare, așadar, întrebarea: cum de sînt declarați 428 de masculi (fără icre) și doar 42 de femele (cu icre), când raportul dintre sexe în lumea peștilor este aproximativ egal? Și dacă lipsesc la apel vreo 380 de femele pline cu icre, unde s-au dus ele?
Gurile rele spun că ele au intrat în Dunăre, pe Sfântu, pe Chilia și chiar și pe Sulina, dar la Hârșova au cotit brusc dreapta pe autostradă și au plecat spre București. Adevărat act de egoism față de masculi. Adică ele să plece la bunga-bunga prin Centrul Vechi, Herăstrău sau chiar la Casa Poporului, iar ei să rămână să facă treaba murdară cu pupatul, pozatul, eliberarea și reproducerea (pe bază manuală), doar ca să fie niște numere statistice ale unui institut sau autoritate?
Pescarii angajați pentru pescuitul științific sunt plătiți la kilogramul de pește cu un preț bun, pentru carne și lapți. Dar acest preț e derizoriu când îl comparăm cu bobițele negre. Iar la banii ăștia, icrele stau mai bine pe unt și pâine prăjită decât pe un fund pietros la eclozare, ca să producă, după douăzeci de ani, moruni de peste o sută de kile. Bineînțeles, conducerea INCDPM (Institutul Național de Cercetare, Dezvoltare și Protecția Mediului), cea care eliberează autorizația de pescuit științific, pretinde că nu are nici o legătură cu dispariția icrelor. Dacă nu există în statistici, femelele de sturion nu există, chiar dacă ele se află în portbagaje, circulînd clandestin pe autostradă, mulse și feliate, spre București.
Ei bine, pentru toată combinația asta au venit bani din PNRR. Cercetătorii și institutul care trebuie să protejeze sturionii au primit un bonus. Însuși Tánczos Barna, ministrul Mediului, a apreciat rezultatele monitorizării și cercetării sturionilor, și le-a oferit pe tavă un proiect de zece milioane de euro ca să continue monitorizarea masculilor și contorizarea icrelor negre de la femelele capturate prin „pescuit științific“ în Dunăre.
Morunul lui Horea
Ne ducem naibii cu totii intr-o zi, asta daca natura n-o sa faca ea un giumbusluc ceva si o sa scape de “capusele” astea numite oameni.
Asta e. O minune a naturii, bazata pe faptul ca de s-ar fecunda icrele unei singure femele, si ar ecloza toate si ar supravietui tot puietul, iar apoi ar si ajunge la maturitate, specia ar exploda numeric (bine, s-ar consangviniza in cateva generatii si ar disparea, dar sa nu ne incurcam in maruntisuri, oricum nu se va intampla intro viata de om). De ce 10% femele? Unu la suta frate, ca doar nu fac sex de placere, sau pe bani.