Lîngă groapă sînt depozitate cîteva cuburi de metal în care stau muncitorii, cîţiva muncitori doborîţi de combinaţia mortală dintre parizer şi bere la pet, şi cîteva utilaje grele, dintre care remarc o macara.
Am pus pariu cu un prieten că, dacă parcarea va fi terminată în 50 de ani, copilul lui să-i dea o bere copilului meu. Ca să nu-l las pe fiu-meu cu datorii istorice, dîndu-i astfel posibilitatea să-şi scuze eşecul în viaţă prin greaua moştenire, m-am prezentat într-o dimineaţă la poarta şantierului cu cîteva întrebări în gît, care mi se zbăteau mai ceva ca broasca acelui politician cu faţă de vedetă a ştirilor de la ora 5 cînd vine vorba de Vaslui.
Ei bine, lucrările la parcare, am aflat de pe placa de la intrare, au început în 1011 şi se vor încheia în 2013. Am răsuflat uşurat, mi-am zis că ce-a fost mai greu a trecut. Acum se justifică şi prezenţa acelor schelete descoperite la săpături: ele aparţineau popoarelor muncitoare, popoare care au trecut peste aceste meleaguri în jurul anilor 1000 şi de la care nu am rămas cu absolut nimic, fiind alungate prin lene şi nepăsare de vitejii care locuiau pe atunci aici.
La mine vine un arab
Cum stăteam eu şi făceam filosofia gropii, vine la mine un arab. Mă-ntreabă de ce fac poze. I-am zis că decît să dau în cap la oameni, mai bine fac poze. N-a-nţeles. Ba chiar părea că treaba cu datul în cap a fost o invitaţie, pentru că în cîteva secunde a mai venit un arab, care se simţea atras de aparatul meu foto mai ceva ca de o cămilă. Le-am zis să se potolească şi să înveţe limba română dacă vor să dea găuri în ţara noastră. Li se vedea pe feţe că „spaţiu public“ nu le spunea nimic, ba părea că-i trimite cu gîndul la NASA. Le-am arătat cînd a început firma lor lucrările la parcare şi le-am zis că e lipsă de respect ca în 1000 de ani să nu fi învăţat şi ei limba română.
Dincolo de gard, cîţiva muncitori adormiseră după masa de prînz întinşi pe jos, iar razele soarelui li se jucau zglobii în petele de grăsime de la bot şi lacurile de transpiraţie de pe piept.
Haide, domnu’ Radu , ca te iei si mata degeaba de o evidenta eroare de tipar… E suficient sa vezi cine este executantul lucrarii, ca sa-ti dai seama ca au scris un zero in plus pe placa de la intrare. Anul demararii acesteia este de fapt 111 (EN). E clar ca aceasta este al doilea contract prin incredintare directa, pentru o noua lucrare obtinuta de acest constructor pe melegurile noastre, primul fiind pentru construirea între anii 103-105 a unui pod peste Dunăre între Drobeta şi Pontes (azi satul Kostol din Serbia). Cred ca sunteti nedrept cu muncitorii in cauza, care se odihneau dupa aniversarea a 1900 de ani de la inceperea lucrarilor, destinatia initiala fiind parcarea carelor de lupta ale legiunilor romane XXI Rapax şi XXX Ulpia Victrix. In ceea ce-i priveste pe cei doi subcontractori intalniti la fata locului, (apropos, erau tot sirieni?) executantul le-a incredintat finalizarea obiectivului, pe un termen , trebuie s-o recunoastem, rezonabil, pentru ca el avea de inaugurat o alta lucrare pe data de 12 mai 113: Columna lui Traian.