Gata, s-a desecretizat protocolul care exista, dar nu exista. Unii tot spun, acum, că Doamna K. ar trebui să dea socoteală pentru că a mințit, declarând într-un comunicat oficial că nu a existat niciodată un protocol între DNA și SRI. Dar această negație este absolut corectă, la o primă privire. Protocolul desecretizat vineri a fost semnat de șefa Parchetului General și de șefii SRI. Deci nu, DNA nu a avut un protocol propriu cu SRI.
Dar DNA este o direcție
a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Orice protocol semnat de PÎCCJ este obligatoriu și pentru celelalte parchete din subordine. De altfel, capitolul IV al protocolului se referă strict la colaborarea dintre DNA și SRI. Așadar, protocolul semnat de doamna Kövesi, de domnii Maior, Coldea și Nițu în 2009 se referă și la DNA, așa cum se referă și la DIICOT, și la toate parchetele din subordinea PÎCCJ. Și, totuși, în comunicatul din 27 ianuarie 2017, doamna Kövesi transmite în clar: “Nu există și nu a existat nici un protocol de colaborare SRI-DNA și nici protocol secret Coldea/Kövesi”. Asta, de-abia, este o mare minciună, pentru că, dincolo de faptul că protocolul din 4 februarie 2009 se referă și la DNA, până la acea dată a mai existat un protocol, încheiat direct între SRI și PNA, protocol aflat în vigoare la dat semnării noului protocol, după cum aflăm din articolul 64 al protocolului PÎCCJ-SRI: “Art. 64 – (1) Prezentul protocol intră în vigoare Ia 30 de zile de Ia data semnării. (2) La aceeași dată își încetează aplicabilitatea prevederile: […] b) Protocolului înregistrat la Serviciul Român de lnformații sub nr. 002128 din 28.01.2003 și la Parchetul Național Anticorupție sub nr. 00112 din 28.01.2003, precum Nota Anexă la acest protocol, înregistrată sub nr. 147/C/01.03.2004 nr. 002461 din 02.03.2004”.
Așadar a existat un protocol direct între SRI și DNA, semnat în 2003, pe când DNA se numea PNA, modificat în 2004 și aflat în vigoare până la 4 februarie 2009, iar doamna K. știa acest lucru, pentru că a semnat documentul care prevedea încetarea acestui protocol.
În același comunicat din ianuarie 2017,
ni se spune că: “procurorul-șef al DNA […] nu are instalate în birou terminale speciale prin care să poată comunica instantaneu cu SRI”. Dar acest lucru este, la rândul său, negat de către protocolul desecretizat. În capitolul IV al protocolului, cel în care se detaliază colaborarea dintre DNA și SRI în domeniul interceptărilor, se specifică extrem de clar că doar SRI instalează aplicații specifice și efectuează întreținerea echipamentelor DNA folosite pentru a accesa înregistrările făcute de SRI și puse la dispoziția DNA. Astfel,
art. 41 ne spune foarte clar că dacă șefa DNA voia să asculte în birou o interceptare făcută de SRI nu o putea face decât pe un echipament instalat de SRI: “Implementarea aplicațiilor specifice pe terminalele de exploatare tehnică aflate în proprietatea/administrarea Direcției, întreținerea și depanarea echipamentelor de criptare se efectuează de Serviciu, prin unitatea specializată”.
Și tot în acel comunicat, DNA ne spune cât se poate de clar că: “Nu au existat echipe mixte SRI-procurori”. Or, articolul 3 din protocol ne spune contrariul: “Art. 3. Obiectivele cooperării sunt: […] g. constituirea de echipe operative comune care să acționeze în baza unor planuri de acțiune pentru exercitarea competențelor specifice ale părților, în vederea documentării faptelor prevăzute la art. 2”. Da, desigur, nici cu pumnul în plex, nici cu palma în față. Căci nu erau “echipe mixte SRI-procurori”, ci doar “echipe operative comune”.
Sunt multe, foarte multe
prevederi ale protocolului care sfidează legea și Constituția, iar toate au drept miză un control cât mai profund al societății de către SRI. Parchetul, cu toate direcțiile subordonate, nu are prea mult de câștigat, dar devine, prin prevederile acestuia, o instituție subordonată Serviciului Român de Informații, numai bună pentru a se obține date la care SRI nu are acces legal decât cu mandate semnate de judecători. Nici procurorii nu au, în principiu, acces la anumite date decât cu mandat, dar protocoale semnate de DNA, de exemplu, sub conducerea doamnei K., oferă procurorilor, pe tavă și fără control instituțional, informații despre cele mai amănunțite detalii ale vieții absolut tuturor românilor.
Acolo unde SRi nu putea încheia singur un protocol prin care să obțină ilegal informații, se folosea de protocoalele semnate de DNA. DNA care, de exemplu, a semnat la finalul lui 2013, începutul lui 2014, un protocol cu Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin care obține acces la toate bazele de date ale ANCPI, fără nici un control și fără a trebui să dovedească existența unui mandat pentru a accesa datele referitoare la vreun cetățean. Ei bine, conform articolului 7 din protocolul dintre SRI și PÎCCJ, Parchetul “pune la dispoziția Serviciului, la cerere sau din oficiu, date și informații care prin natura lor prezintă interes operativ pentru contracararea sau prevenirea unor amenințări la adresa securității naționale”. Așadar, orice informație la care DNA avea acces pe baza unui protocol la limita sau dincolo de limita legii devenea, până în 2016, momentul denunțării protocolului, o informație la care aveau acces, din oficiu sau la cerere, și ofițerii SRI. Pe baza prezumției că informația ar putea fi de interes pentru securitatea națională.
Avem coduri penale și civile,
avem legi care reglementează funcționarea parchetelor, avem lege care reglementează funcționarea SRI. Aceste legi, precum și altele care sunt făcute să ajute, ne spun foarte clar cum colaborează instituțiile statului între ele în domeniul Justiției și al securității naționale. Protocoalele încheiate de parchete (fie PÎCCJ, fie DNA) și de SRI cu diverse instituții ale statului nu fac decât, vorba lui Daniel Morar, “să adauge la lege”. Or, nu se poate legifera prin protocoale, iar DNA, PÎCCJ, SRI, SIE etc. nu au dreptul de a legifera, de a adăuga propriile lor prevederi legale unor legi aflate în funcțiune. Și mai ales nu au dreptul de a ocoli legile existente și Constituția prin înțelegeri secrete, fie că acestea se numesc procoale sau oricum altcumva.
E important să știm că, prin intermediul acestor înțelegeri, SRI a primit, practic, acces la absolut toate informațiile despre cetățenii României. Toți cetățenii României. Ce a făcut Cambridge Analytica este nimic prin comparație cu traficul de date personale făcut de DNA și de SRI. Vă îngrijorează că Facebook a permis accesul la datele dumneavoastră? Atunci nu puteți privi cu indiferență faptul că SRI a putut accesa absolut toate informațiile despre dumneavoastră, informații pe care le poate folosi cum vrea, când vrea. În secret și fără a da socoteală nimănui. Nici măcar atotputernicului Zuckerberg.
Un cetatean corect n-are nici o frica de SRI, doar de abuzurile respectivei institutii.
toate serviciile secrete, de oriunde, sunt ticăloase.
dacă nu ar fi, nu ar fi secrete.
căci unicul scop al secretului este de a ascunde ticăloşiile potentaţilor zilei contemporanilor lor şi a amâna declasificarea pentru timpurile generaţiilor viitoare cărora prea puţin le va păsa de nişte ticăloşii vechi de multe zeci de ani…
toate explicaţiile cu siguranţa sau interesul naţional sunt doar bullshit pt. ameţit naivii.