Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Doi călători francezi, entuziasmați de România lui Ceaușescu

Zoom Doi călători francezi, entuziasmați de România lui Ceaușescu

În vara lui 1988 vin la România literară doi franțuji tineri, de profesie studenți-călători. Îi finanțau babacii lor, „burghezi”, cum le ziceau cu vag dezgust cei doi, într-o engleză chinuită.

Ce căutau ei în România? Voiau să vadă țara lui mister Ceaușescu. Unul dintre ei, blond, păr lung, cu trăsături de adolescentă, spunea că un strămoș de-al lui fusese revoluționar la 1792 – ghilotinat din greșeală. Apucase să se reproducă.

Celălalt, roșcovan, făcea parte dintr-un grup de reflecție de stînga. Părinții lui proveneau dintr-o familie de negustori norvegieni care se stabiliseră la Paris. Îi adusese la România literară un tînăr scriitor, cam pîrlit, care se trezise cu ei pe cap. Primiseră adresa lui de la editorul unei reviste pariziene de mic tiraj. Și editorul de unde îl știa pe ăsta? Amîndoi au ridicat din umeri. Studenții călători îl rugaseră să le arate orașul. După ce-i plimbase prin muzee și la Grădina Botanică și le arătase cartierele vechi și noi ale orașului – mergeau cu taxiul, plătit de ei –, scriitorul îi plantase la România literară, pentru cîteva ore.

Unul dintre francofonii redacției, criticul Mircea Iorgulescu,îi dusese să vadă Casa Scînteii și le vorbise fără succes despre Panait Istrati, din al cărui grup internațional de prieteni recenți făcea și el parte. Scîrbit de incultura celor doi, Iorgulescu îi adusese din nou în redacție, unde îi abandonase. Așa i-am cunoscut, împreună cu alți vreo trei angajați ai revistei. Cei doi, dacă tot veniseră în România, ar fi vrut să fie primiți și de mister Ceaușescu. Îi trimiseseră o scrisoare personală din Franța, dar nu primiseră răspuns pînă cînd își începuseră călătoria. Dar poate că răspunsul său venise între timp, iar părinții lor, „burghezii”, nu-i anunțaseră. N-am fi putut noi, de la revista noastră, care avea, aflaseră, distribuire națională, să-i ajutăm să-l vadă pe acest bărbat providențial al României? Nu puteam, cel puțin noi, cu care se întîlniseră. N-aveam contacte directe cu mister Ceaușescu și nici măcar indirecte. Dar, îi întrebăm, le plăcea ce văzuseră în București?

Orașul era plin de praf, magazinele alimentare goale și, chiar dacă venise căldura, lumea nu uitase de iernile în care era frig în case, aproape ca și afară.

Franțujii însă erau încîntați. Bucureștiul, un oraș sigur și ziua, și mai ales noaptea, nu ca Parisul lor, unde puteai fi jefuit noaptea sau ți se dădea în cap chiar dacă n-aveai decît cinci franci în buzunar. Noi nu știam ce înseamnă să trăiești într-un oraș sigur, ca Bucureștiul.

Adriana Bittel i-a întrebat de ce nu se stabileau la București, ca să se bucure de binefacerile acestei siguranțe. Roșcovanul i-a răspuns că deocamdată călătoreau. Dar cum de-și explicau ei, i-a mai întrebat Adriana, că ei, oameni obișnuiți, puteau veni în România, dar noi, tot oameni obișnuiți,  nu puteam să călătorim în Franța? Fiindcă Franța e putredă, i-a explicat blondul, pe tonul unei țațe atotștiutoare dintr-un cartier-dormitor din București. Adriana, nimic: dar de ce noi nu ne puteam convinge mergînd în Franța cea putredă că așa stau lucrurile, ca să ne întoarcem pe urmă în țară, fiindcă cei mai mulți dintre cei care izbuteau să plece nu se mai întorceau în România? Capcana societății de consum! i-a replicat ritos roșcovanul.

După ce au plecat, ne-am întrebat dacă nu cumva cei doi erau agenți provocatori veniți din Franța și plătiți de Securitatea din România, nu întreținuți de părinții lor burghezi. Cum n-aveam de unde să știm, ne-am imaginat, după vreo două luni, că poate asta aveau ei în cap. Dar, vorba lui Ștefan Agopian, de ce n-au fost luați în brațe de Scînteia, în calitatea lor de călători încîntați de România?

2 comentarii

  1. #1

    Daca erau ai Securitatii, in doua zile scapati de canicula verii.

  2. #2

    Excelent articol! J’adore

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale