Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Domnii și Doamnele, în epoca tovarășilor

Zoom Domnii și Doamnele, în epoca tovarășilor

Niciodată nu m-am îndoit de gusturile literare ale Martei Petreu. Cînd eram foarte tineri și ea scria versuri o vedeam uneori la Cenaclul de Luni pe frumoasa studentă la Filosofie, echinoxistă. Venea de la Cluj și era optzecistă mai mult ca vîrstă decît ca reprezentantă a acelei școli literare. N-avea răutăți cenacliere și nici complexe provinciale. Își cunoștea valoarea, dar nu făcea caz de asta, chiar și atunci cînd era subevaluată, din cauza tradiționalului nostru macism literar.

Mulți ani după aceea, senina Marta avea să fie atacată, uneori mîrlănește, din cauză că scria lucid și precis documentat despre unii dintre idolii anilor’90, printre care și triumfal dezgropatul editorial Nae Ionescu.

Cartea asta ține de plăcerile de cititoare ale Martei Petreu, fără acreli critice și fără preocupări ale autoarei de a ieși cît mai bine din poza de grup care rezultă de aici. De ce Doamne și Domni? Fiindcă aici – și nu numai aici – Marta Petreu se ocupă și cu felul în care au trecut prin secolul 20 cei despre care scrie. Așa se face că în cartea ei se întîlnesc persoane care în viața de toate zilele n-ar fi avut cum să se vadă, necum să comunice. Și asta nu numai din pricina vîrstei sau a distanței geografice dintre ele. Dacă ar fi fost după mine, titlul volumului ar fi trebuit să fie Doamne și Domni, măcar pentru a repara astfel nedreptățile pe care le-au suferit Doamnele despre care scrie Marta Petreu, deși procentual Doamnele sînt mai puține decît Domnii. Doamnele ei sînt soțiile ignorate de biografi ale unor Domni celebri. Cazul flagrant e cel al Corneliei Blaga, care venea din familia Brediceanu și care a ales să stea în umbra lui Blaga, cu o discreție aproape neverosimilă, deși–aflăm cu amănunte–ea s-a ocupat de treburile curente ale soțului ei, ca să-i lase inspirația liberă de orice servituți zilnice. Ba chiar Doamna lui Blaga i-a trecut cu vederea poetului și filosofului pînă și amorurile ilicite, ceea ce mi se pare mai mult decît un sacrificiu. A fost o prostie pe care n-aș putea-o înțelege decît dacă, în relația lor, Cornelia și-a atribuit și rolul de mamă înțelegătoare cu zburdălniciile amoroase ale poetului. Pentru mine, însă, ca bărbat, Blaga nu iese deloc bine din această poveste. La fel cum nici Petru Dumitriu– pe care Marta Petreu îl privește cu înțelegere, ca pe unul care a străbătut drumul Damascului, ceea ce e perfect adevărat– nu mi se pare totuși un Domn. Cu talentul lui formidabil,Petru Dumitriu, scriitor cu o cultură ca puțini alții, a plecat în Occident hotărît să-și facă acolo o carieră și mai tare decît în România. Romanele lui scrise în Occident au apărut la mari edituri, dar n-au fost loviturile la care se aștepta cel ce scrisese în România și Drum fără pulbere, de o ticăloșie fără margini despre Canalul de la Dunăre la Marea Neagră. Ajuns în Occident, Petru Dumitriu caută o nouă armătură pentru cărțile sale și o descoperă pe cea religioasă. Operațiune mai degrabă de schimbare tehnică decît din convingere. Căci, după 1990, Petru Dumitriu se întoarce în România ademenit de FSN-ul care numai preocupări religioase n-avea pe atunci. Mi s-a părut, cînd l-am văzut, disponibil politic și atent la ofertele financiare ale noului regim. Ceea ce nu prea consună cu imaginea lui de scriitor neînțeles și respins de stînga intelectuală pariziană. Bătrînul romancier o lăsase mai ușor în patrie cu dreapta lui literară și se bucura de succesul, cît era, al Cronicii lui de familie, romanul care fusese atît de convenabil regimului comunist încît Petru Dumitriu a putut face pe dandy-ul literar în acei ani, fiindcă i se tolera această abatere vestimentară de la costumația pe atunci acceptabilă. Ciudat e că atunci cînd s-a întors în România, ca vizitator, Petru Dumitriu nu s-a mai afișat cu o vestimentație spectaculoasă ca în anii ’50, ci purta o cipilică proletară și haine oarecare, de intelectual sărăcuț și fără pretenții, de parcă ar fi adulmecat atmosfera acelor ani înainte de se înfățișa din nou în țară.Mai puțin acesterezerve care, de fapt, țin de biografia romancierului, analiza cărților scrise în străinătate de Petru Dumitriu făcută de Marta Petreu mi se pare fără cusur.

Marta Petreu, Domni și Doamne, Editura Polirom, 2020.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Institutul pentru Combaterea Horelor

    7 iulie 2020

    Fenomenul horelor românești din primul război mondial a tulburat comandamentul german, care nu prea înțelegea tehnica de luptă a valahilor ce se învîrteau de mama focului înainte de apusul soarelui, […]

  • Limitele unui jucător de golf

    7 iulie 2020

    De pe pajiștea unde obișnuiește să joace golf, președintele Iohannis se pregătea să lanseze România. Din trusa de crose l-a ales mai întîi pe Ludovic Orban, deși putea să aleagă […]

  • Legea și Constituția nu poartă mască. Să le muim!

    7 iulie 2020

    Nu există, am cercetat, nici măcar o singură obligație legală ca onor Constituția să poarte mască atunci când intră într-un spațiu public închis. Nici celelalte legi, ordonanțe simple sau de […]

  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]