Domnul n-a dat, Domnul a tot luat, fie numele Domnului binecuvântat!

De prin secolul al XIX-lea, la Muntele Athos există un schit 100% românesc: schitul Prodromu, aflat în subordinea mănăstirii Marea Lavra.

Un schit este, în general, o așezare monahală de mici dimensiuni,

o mănăstire mai mică, amplasată într-o zonă izolată. Acest ultim criteriu îl îndeplinește și schitul Prodromu, amplasat în izolarea muntelui Athos, la vreo patru kilometri de vreo altă mănăstire sau schit. Altfel, partea cu dimensiunile reduse nu prea e din filmul ăsta. Ansamblul principal al schitului Prodromu conține trei corpuri de clădire ce înconjoară biserica. Unul dintre corpuri are doar parter și etaj, altul parter plus două etaje, cel de-al treilea, parter plus trei etaje. Cea mai înaltă dintre clădiri are doar pe o latură 48 de ferestre. N-or fi atâtea chilii sau camere, să fie jumătate, dar tot putem înmulți cu doi și obținem minimum 48 de spații de cazare.

„Cazarea la Schitul Prodromu este excepțională, comparabilă cu un hotel de 3*. Holurile chiliilor sunt pavate cu o mochetă, impecabil de curate, iar camera (cu 9 paturi) în care am fost cazați mirosea frumos și era extrem de cochetă. Băile comune erau noi, dotate cu gresie și faianță modernă și baterii/lavoare de ultimă generație. Lângă fiecare pat aveau papuci pentru duș.“ Așa descrie un „pelerin“ extaziat condițiile de cazare de la schitul Prodromu.

Pe lângă cele trei corpuri de clădire din incinta principală, la Prodromu mai sunt două sau trei clădiri cu multe camere fiecare. Totul pentru a-i adăposti pe cei doar 25 de călugări români păstoriți de preacuviosul ieromonah Atanasie.

Conform unei plăci amplasate în incinta schitului, „între anii 1984-2004 s-au reînnoit toate clădirile schitului românesc Prodromu: biserica mare, incinta chiliilor și casele din afara incintei. Lucrările s-au făcut prin osteneala monahilor din obște cu ajutorul bănesc al statului român și grec și al credincioșilor din România, Grecia și din străinătate“. În aceeași perioadă a fost restaurată și pictura din biserică.

Dar, na, o fi vremea cruntă pe Muntele Athos, or fi oamenii răi, se mai strică, se mai pierde, așa că, deși toate clădirile fuseseră restaurate până în 2004, în aprilie 2007 s-a dat Legea 117, prin care statul român aloca anual 250.000 de euro pentru schitul Prodromu: „Sumele alocate de la bugetul de stat sunt destinate acoperirii cheltuielilor de restaurare, reparare şi întreţinere a clădirilor din incintă şi a celor 4 biserici, realizării de materiale cu caracter de promovare, precum şi pentru susţinerea activităţilor monahilor acestui schit“.

Timp de 12 ani, așadar, numai ca urmare a acestei legi, schitul Prodromu de la Muntele Athos a beneficiat de 3.000.000 de euro

Dacă ar fi fost un schit, o așezare monahală de mici dimensiuni, banii ar fi fost mai mult decât suficienți. Dar nu e. E ditamai mănăstirea, cu zeci spre sute de spații de cazare pentru pelerini osteniți. E drept, cazarea nu se plătește, cum nu se plătește nici cina sau micul dejun, dar „lumea lasă în general acatiste, pomelnice și câțiva euro sau lei, în acest fel plătind serviciul“. Deci e gratuit, dar se plătește, orișicât. Un pelerinaj de patru nopți la mănăstirile de la Muntele Athos, dintre care una la Prodromu, costă, cu toate cheltuielile incluse, cam 400-450 de euro de persoană. Firmele de turism care organizează astfel de pelerinaje trec în pachetul lor de bază: „transport cu microbuz clasificat, mic dejun și cină în regim mănăstiresc, 4 nopți cazare în Sf. Munte Athos, preot însoțitor“. Transportul pe Muntele Athos e altă poveste, costă 30 de euro/zi, taxa de intrare pe munte e 25 de euro, feribotul mai costă și el… Cazarea și masa sunt în preț, deci nu se plătesc. Ei, aia e.

Oricum, un sfert de milion de euro pe an nu-i ajungea schitului Prodromu

Așa că, în martie, Parlamentul a aprobat o modificare a Legii 117/2007, iar președintele a promulgat-o pe 3 aprilie. Prin această modificare, statul român acordă un ajutor anual de aproape un milion de euro (960.000 de euro). De patru ori mai mult decât până acum. Iar de acum înainte, sumele au și altă destinație: „Sumele alocate de la bugetul de stat sunt destinate acoperirii cheltuielilor necesare: a) restaurării, reparării, întreținerii și administrării clădirilor din incintă și a celor 4 biserici; b) achiziției de mijloace fixe pe baza listei de investiții, avizată conform dispozițiilor legale în vigoare; c) activităților de întreținere și producție în regie proprie;d) plății unor activități de manoperă și prestări de servicii; e) susținerii activităților existențiale și spirituale ale monahilor; f) primirii și cazării pelerinilor; g) realizării unor materiale destinate promovării schitului“.

E bine. Nu e ca și cum am fi în plină criză,

în plină nevoie de bani pentru ceea ce se întâmplă și ceea ce urmează. Ia să dăm noi un milion de euro pe an schitului de la Prodromu. Păi ce, credeți că mocheta aia nouă, lavoarele și bateriile alea de ultimă generație pentru pelerini se cumpără singure? N-aveți apă curentă la dumneavoastră în sat? Sau stați la oraș și se tot sparg țevile, de nu vă puteți spăla pe mâini cu săpun și apă nici măcar 20 de secunde, cum ne recomandă autoritățile? Nu-i bai. Se spală pelerinii și clăugării de la Prodromu în locul dumneavoastră. Dumneavoastră puteți, în schimb, să vă rugați să nu-i ajungă coronavirusu’, ca pe cei care n-au minime condiții de igienă.