Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dormi liniștit? Nimeni nu lucrează pentru tine

Zoom Dormi liniștit? Nimeni nu lucrează pentru tine

În decembrie 2016 a fost greu pentru multă lume. Mulți se așteptau ca sondajul misterios care dădea USR la peste 20% din preferințele electoratului să fie real. N-a fost. Mulți se așteptau ca PNL-ul să nu fi răspândit sondaje încurajatoare pentru activul de partid, ci chiar să se fi bazat pe estimări oneste. Dar nu fusese cazul.

Noaptea alegerilor parlamentare

din 2016 a fost una tristă pentru mulți. Probabil că la PSD s-a sărbătorit aprig, la PMP s-o fi băut cumplit de fericire, dar Opoziția n-a avut absolut nici un motiv de bucurie. Poate la USR, cu neașteptatele sale procente, să se fi deschis vreo șampanie, mai degrabă de surpriză. Dar puțină lume se aștepta ca PSD să câștige iar alegerile și să poată forma o coaliție de guvernare fără nici cea mai mică problemă.

Dezamăgirea a luat multe chipuri, zilele alea. Frustrarea, mărturisită au ba, a prins rădăcini din ce în ce mai adânci, iar fructele mâniei au început să crească în ritm accelerat. Președintele a punctat meschin, crezând că ceea ce reușea Băsescu atunci când întorcea rezultatele alegerilor i-ar putea ieși și lui. A respins prima propunere de premier a PSD, fără să justifice gestul, sperând că va putea reconfigura majoritatea parlamentară. N-a putut. Iar asta a accentuat frustrările.
Ianuarie și februarie 2017 nu au ajutat prea mult. Guvernul n-a căzut, de data asta, ca urmare a mișcărilor de stradă. Dar Opoziția n-a înțeles mare lucru din asta. N-a înțeles că e vremea să se apuce de lucru. Și pare să nu fi înțeles nici măcar până în ziua de azi.

Când vorbim despre Opoziție,

vorbim, în primul rând, despre cel mai mare partid care se opune PSD în momentul acesta. PNL, desigur. Dar se opune PNL cu adevărat PSD? Da și nu. Atunci când e să se voteze avantaje pentru aleși, PNL nu e în opoziție, ci se consideră încă parte activă a USL. În rest, partidul pare că încă nu și-a revenit din năuceală și că nici nu vrea să-și revină. Chiar dacă programul de guvernare al PSD e departe de a fi ceea ce au promis în campanie, PNL pare incapabil să-și creeze o agendă proprie și să nu mai plece după toate fentele.

În momentul de față, în loc să-și construiască temeinic platforma pentru alegerile de peste doi ani, pentru că altceva oricum nu poate face, PNL, un partid cu atâta istorie în spate, se lasă manipulat ca un nou-născut.

Un partid mare și cu pretenții care a pierdut alegerile nu se poate lăsa mânat în acțiunile sale de ordine date de o mână de analiști prin presa online sau pe Facebook. Sigur, treaba Opoziției e să hărțuiască mereu Puterea, dar în momentul în care vezi că hărțuiala prostească te-a dus în jos, nu mai bine tragi aer în piept, numeri până la un număr decent fără să adormi și începi să construiești temeinic?

Așteptările ar putea fi mai mari

din partea PNL, pentru că PNL lăsa, pe vremuri, imaginea unui partid cât de cât organizat. USR-ul a generat speranțe doar în materie de miracole electorale, dar e greu de crezut că cineva ar fi așteptat coerență și fermitate din partea unui partid atât de eterogen. Oricât de multă bună-credință ar exista în partidul cu pricina și oricât de multă răbdare ar avea electoratul ca să vadă o oareșce maturizare, e greu să accepți că circul, live-urile pe Internet și agitația ineficientă ar putea fi, chiar și în glumă, strategii viabile pentru schimbarea în bine a clasei politice.
Când, la un an și jumătate de la alegeri, tu te-ai remarcat, din punct de vedere al inițiativelor legislative, doar cu o prostie care ar urma să monitorizeze nivelul de zgomot din apartamente…

În politica prost înțeleasă

a zilelor noastre, cetățeanul a devenit o simplă figură băgată la grămadă, analizată pe baza unor algoritmi complicați și prezentată drept sursă sigură de vot pentru unul sau altul. Politica a încetat să mai fie activitatea desfășurată de niște oameni pentru a îmbunătăți viața celorlalți, ci a devenit o activitate îndreptată doar spre câștigarea alegerilor, ciclu electoral după ciclu electoral.

Dacă, cinic și în disprețul semenilor, politicienii zilelor noastre, din România și de aiurea, încep să se gândească la căile care le vor aduce victoria în alegerile viitoare fix în noaptea în care le-au câștigat pe ultimele, Opoziția de la noi are o altă optică: în momentul în care pierde o rundă de alegeri, începe să se gândească foarte serios cum să facă să le piardă și pe următoarele.

Rețeta care a dus la câștigarea alegerilor

din 2014 a fost ura. S-a pompat în societate ură cât beton în fundația unui zgârie-nori construit pe un sol nepotrivit. Ațâțată ani de zile, canalizată bine spre final, ura a transformat momentul ștampilării buletinului de vot într-un moment de descătușare.

Dar a fost de scurtă durată, mai ales din cauza decalării datelor alegerilor. Oamenii spre care a fost canalizată ura au rămas în continuare la putere, chiar dacă pierduseră Președinția. Așa că ura a continuat să crească, să se autoalimenteze, să se gonfleze iar. Și a răbufnit mai devreme decât ar fi fost cazul, cu un an înainte de alegeri. Moral, demisia Guvernului Ponta a părut a fi o soluție. Și chiar a fost. A calmat, brusc, tensiunile. Strategic, însă, numirea unui guvern prezidențial cu un an înainte de alegeri a fost ca o ejaculare precoce.

Guvernul Cioloș nu avea cum face

minuni în doar un an, mai ales cu frâne puse din toate părțile. Dar Opoziția s-a culcat pe-o ureche și a crezut că va câștiga alegerile doar prezentându-se, în baza frustrărilor din 2015 și a urii din 2014. Doar că alea dispăruseră în același timp cu apariția tehnocraților providențiali. Iar faptul că Cioloș n-a vrut să lupte, ci doar să se lupte în numele lui, n-a ajutat deloc.

Din decembrie 2016 încoace nu vedem decât o renaștere a urii, în încercarea ca aceasta să fie dusă iar la intensitatea victorioasă din 2014. Este, de data aceasta, o strategie necâștigătoare. S-ar putea să aducă, din nou, o victorie la prezidențialele de anul viitor. Dar s-a dovedit că președintele, lipsit de un partid coerent, este neputincios. Iar înmagazinarea de ură nu va mai dura până la finalul lui 2020, când vor fi alegerile care contează.

Dacă mâine ar avea loc alegeri, PNL și USR, în ipoteza că le-ar câștiga, ar fi complet luate pe nepregătite de guvernare. Ar pierde cel puțin un an ca să se gândească ce ar putea face.

Partea proastă e că, și dacă ar câștiga alegerile din 2020, PNL și USR ar fi luate pe nepregătite. Poate partidul lui Cioloș, construind temeinic și evitând să urască (tentație greu de refuzat, altfel), va avea o șansă. Dar actuala opoziție parlamentară, dacă vrea să continue doar să bage bețe prin gard urlând la alegători că sunt proști, poate să se pregătească pentru viitor uitându-se înapoi, la soarta PNȚ-CD.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    elitele nu pot fi decit minoritare in societate. Deci nu se pot face partide numai din “nestematele” societatiii. Daca ”intelectualii” nu se mai rasfira, nu vor mai ajunge niciodata la putere. Daca ar intra masiv in PSD, ar putea accede la putere si sa faca cate ceva. Inghit broscoiul 1 milion de kamikaze?
    Raspunsul este nu. Ca sa intre in PSD trebuie sa apara ca oameni normali, care nu huiduie la nunta…

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale