Două luntri-n cur

Se spune că precisul, meticulosul și principialul rege Carol I, primul cu numele său, agasat de duplicitatea unui politician român, i-ar fi bătut acestuia obrazul, încurcând puțin o vorbă din popor: “Voi, românii, aveți două luntri în cur!”.

Amuzantă greșeală a unui neamț care a învățat limba și obiceiurile românești, dar vizual de dureroasă operațiune pentru noi, românii. Căci, la peste o sută de ani de la această scăpare a Regelui, exact asta încearcă acum să facă unii. Să andocheze în curul statului român două bărci: Republica și Casa Regală.

Regele Mihai,

primul și ultimul cu numele său, beneficiază de toate drepturile unui fost șef de stat român. Puține sau multe, depinde din ce parte a beneficiilor privești, acestea sunt, conform legii: reședință (de protocol) ale cărei cheltuieli sunt acoperite de către statul român, indemnizație lunară în cuantum de 75% din indemnizația acordată președintelui în exercițiu al României, protecție și autoturism asigurate de SPP. Nu este Majestatea Sa singurul care beneficiază de aceste lucruri. Mai sunt Ion Iliescu, Emil Constantinescu și Traian Băsescu. Ion Iliescu nu are și o locuință asigurată de către statul român, pentru că și-a asigurat-o singur, în timpul mandatelor sale prezidențiale, cumpărând la preț de cort o căsuță cochetă și naționalizată din Primăverii. Locuința de serviciu, ca să-i spunem așa, a Regelui Mihai este Palatul Elisabeta, probabil cea mai luxoasă și costisitoare reședință a unui fost șef de stat. E drept, Palatul Elisabeta a aparținut Coroanei României, dar nu familiei regale. Coroana era, de fapt, statul, simplificând mult lucrurile. Bunurile Coroanei nu au putut fi retrocedate, așa cum au fost retrocedate bunurile familiei regale, respectiv Peleșul, domeniul de la Săvârșin sau alte proprietăți care aparțineau, la naționalizare, fix membrilor familiei din care cu onoare și demnitate se trage ultimul rege al românilor. De aceea, probabil, caricatura numită Paul “de România” Lambrino va face pușcărie, pentru că a încercat – și chiar a și obținut, pe alocuri, ilegal – să pună mâna pe niște terenuri și proprietăți care au aparținut Coroanei, iară nu membrilor familiei regale. De aceea, Palatul Elisabeta n-a putut fi retrocedat Regelui, ci doar dat în folosință pe durata vieții, conform legii.

Dar viața Majestății Sale,

din nefericire, se apropie de un omenesc final. Mai curând decât am vrea, probabil, un destin tragic al istoriei secolului trecut se va stinge demn și discret în casa modestă din Versoix. Ultimul șef de stat din perioada celui de-al doilea război mondial încă în viață va trece, elegant, din istorie în neființă. Iar asta este o problemă pentru locatarii actuali ai Palatului Elisabeta: o fiică ușor dezorientată și un actoraș dubios, de mâna a șasea, care a trecut prea rapid din postura de halebardier 3 în piese istorice în cea de prinț consort. După naturala dispariție fizică a Regelui, acești doi dezorientați care, vorba francezului, se cam bășesc mai sus decât le e curul, s-ar trezi în stradă, fără reședință la Șosea, fără cheltuieli acoperite de stat, doar cu un nume și niște proprietăți pe care nu le pot administra. Dovada inabilității manageriale a cuplului moștenitor o reprezintă datoria de aproximativ un milion de euro pe care o are prezența fiscală a Regelui la statul român. Dureros, nu, pentru niște oameni care nu știu altceva decât să se tragă frumos în poze și să interpreteze roluri oferite conform protocolului Casei Regale a României?

Dar, hei,

pentru asta există politicienii români: pentru a suge imagine din orice sursă. Iar dacă Regele mai este încă o sursă de imagine, de ce politicienii nu s-ar adăpa direct de la izvor? Așa a apărut, la inițiativa lui Vasile Dîncu, proiectul de lege privitor la Casa Regală. Până la urmă, de ce nu? Într-o republică (conform Constituției) laică, dar în care statul acoperă cheltuielile Bisericii majoritare, de ce n-ar fi și Casa Regală instituție a statului? Pe bune.

Iar legea propusă de Dîncu rezolvă principalele probleme ale cuplului Duda-Margareta: locuința din București (Palatul Elisabeta dat în folosință pe 99 de ani), cheltuielile (Casa Regală ar urma să aibă toate cheltuielile de întreținere, funcționare și personal acoperite de către bugetul de stat) și statutul (șeful Casei Regale va fi reprezentant al statului român).

Nu e greșit,

ci e profund greșit ca, într-un stat definit prin Constituție drept republică, monarhia să devină, într-o formă sau alta, instituție a statului. Dar poporul român, dedat la capitalism și la fast food, a făcut curul cam mare în ultimii 26 de ani. Încape. Băgați în el câte luntri vreți, cât se mai poate. Gândiți-vă, însă, că va veni și ziua în care, recunoscător, popoul român va simți fireasca nevoie de a da înapoi ceea ce a primit.