Istoria asta puteam s-o aflu din două surse. de la SPP sau de la Mircea Dinescu. Şeful poliției din Atena e invitat la București de Ministerul de Interne. Iar un regizor grec, cu același nume, e invitat de Dinescu la festivalul lui de film și gastronomie de la Cetate. Şoferul trimis de Dinescu apare la aeroport cu numele regizorului pe o pancartă. Își pescuiește invitatul și o ia spre Cetate. Cînd ies din București, grecul începe să se foiască. Şoferul lui Dinescu îl liniștește, că „ajungem imediat!“. Celălalt grec, cînd ajunge în fața Ministerului de interne, începe s-o ia cu ți, ți, ți! el trebuia să ajungă la Cetate, nu la minister. și se pornește atunci o cercetare după șeful poliției din Atena, care părea să fi fost răpit. Regizorul, cînd se găsește un translator, sare și el în sus, că a fost răpit. Ceva mai calm, șeful poliției din Atena dă telefon unde o fi dat, să întrebe dacă de la aeroportul Otopeni la Ministerul de interne din București trebuia să intre și apoi să iasă din oraș pe niște drumuri care nu semănau deloc cu o autostradă. Dacă aș fi aflat povestea asta de la SPP, v-aș fi putut povesti și finalul.
De la Dinescu n-am aflat decît că, închipuie-ți, bătrîne, l-am răpit pe șeful poliției din Atena, un tip scorțos, care nu știa de glumă, dar ce era să mai facă? L-au luat cu elicopterul de la Cetate după ce Mircea i-a dat să mănînce și să bea și l-a invitat și altă dată? Poate. Cert e că, mai spre seară, a ajuns și regizorul, cu o mașină a Internelor și încîntat de viteza democrației din România.
