– Parcă am mai fotht pe-athi! șuieră nervos primul pitic în timp ce se lupta cu o tufă teroristă de păducel.
– Și eu cred la fel, Sorine, îi dădu un alt pitic dreptate.
– Thorin! Mă cheamă Thorin! Dacă tot am dinthii sparthi, măcar un nume epic thă am! îl corectă furios Sorin, pardon, Thorin Thcut de Thtejar.
– Am impresia că mergem în cerc! interveni sapiențial un pitic mai bătrîn, căruia ceilalți îi spuneau Doc. Nu de alta, dar am mai pățit-o o dată.
– The thpui? Thi cînd a fotht athta?
– He-he, dragu’ moșului, mai demult, de un Paște. Trăgeam cu Morocănosul shot-uri din buricul Albei ca Zăpada și numai ce mă ia ăsta deoparte și-mi zice: „Bre, mă taie pîrdalnicul grav, da’ nu mai știu s-ajung la budă!”. Eu, cavaler, că așa m-a făcut natura, zic: „Morocănosule, strînge din dinți dacă ți-ai înghițit cumva placa și hai după mine, că te duc eu într-acolo”. Și-am pornit noi voinicește în patru labe, eu înainte și el, strîngînd amarnic, după mine. Și-am mers noi, dar ce căutam, tot nu găseam. Am stat eu și-am chibzuit bine, apoi m-am întors spre Morocănos și i-am zis: „Frățioare, e soarta ta să te învîrți fără a afla pînă cînd nu vei schimba trei perechi de nădragi de fier și trei perechi de budigăi de oțel!”.
– Dar cum de thi-ai dat theama, întheleptule Doc? Vă blethtemathe vreo vrăjitoare?
– Nu, mă, da’ eram beți pulbere și nimeriserăm pe drapelul olimpic.
*
„Nătărău am fost că m-am lăsat convins de nebunii ăștia să plec la drum!”, mormăi Bilbo Baggins în barbă. „De cînd am intrat în pădurea asta mergem și tooooooot mergem, fără să pară că vom ajunge vreodată la un capăt. Și măcar de m-aș fi combinat cu niște pitici austrieci, capabili să fure o pădure întreagă în două zile de pandemie și apoi să dea vina pe nazgulii din Tsanda-Rey. Dar nu, trebuia să găsesc singura adunare de pitici bio, care sar din tufiș în tufiș și spun poezii despre primăvară!”
„Nu sînt filistin”, își continuă el gîndul, „dar există un număr limitat de dăți în care poți să asculți «Cîntă cucu-n dumbrăvioară/ Pe copacul înflorit,/ Salutare, primăvară,/ Timp frumos, bine-ai venit!» fără să începi să urli. Da, mă, cîntă cucu’, da’ cîntă singur, că nu-i alt neam de păsărică prin pădurea asta!”, oftă el din străfundul sufletului. „Dacă mă gîndesc mai bine, acum îmi pare rău că am urlat de draci cînd am auzit poezia a patrumiicincisutenouăzecișicincea oară. Am speriat toți lupii care ne dădeau tîrcoale. Pe praful ăsta, poate ne înțelegeam, în definitiv, blănița e blăniță, să nu fim rasiști…”
Și ar mai fi continuat Bilbo să se plîngă de soarta crudă dacă pădurea n-ar fi dat brusc la o parte vreo doi copaci din cei mai greuceni și n-ar fi lăsat să se vadă, în locul lor, o mască mare și hîdă, terminată cu niște mîini uriașe care îi prinseră pe toți piticii ca într-o menghină.
– Gata, băi, am găsit mici! bubui o voce deasupra lor.
Nu trecură nici cîțiva pașiși se treziră într-o poiana superbă, în mijlocul căreia cineva rînduise un crîng decent sub formă de grătar.
– Uite, ăștia sînt! bubui din nou vocea.
Mai multe măști, la fel de mari și de hidoase, se grămădiră deasupra celor treișpe pitici și un hobbit, privindu-i cu mare mirare.
– Bă…sînt cam mici! zise cu dezumflare o altă mască.
– Da’ sînt gata făcuți! bubui prima cu mîndrie.
– Nu, adică sînt cam mititei…
– Voi ați băut după jandarmi sau sînteți proști așa, natural? se oțărî primul. Da, sînt mici, mitittei, nu asta mi-ați cerut???
De unde stătea, prins în pumnul gigantic, Bilbo privi în sus și văzu cum celelalte măști hidoase privesc una spre alta dînd din cap, apoi una dintre ele cuvîntă:
– Să-l lăsăm pe fratele nostru, pentru că semantica e o încercare prea grea pentru el. Iar tu, frățioare, lasă-i jos și fă-le cunoștință. Sărmanii de ei, simt că îi așteaptă o noapte lungă, hohoti aceea care părea cea dintîi dintre măști.
Iar Găsitorul de Mici, primind porunca, îi lăsă în iarbă pe cei paisprezece și, întinzînd aceeași mînă imensă, se scărpină aprig în cap, semn că uitase ce urmează.
Din fericire, se găsi cine să-l scoată din încurcătură.
– Bilbo, Bilbo Baggins, spuse hobbit-ul întinzînd mîna.
– Sfarmă-Piatră, zise și uriașul. Sfarmă-Piatră cu Bostanul.
