Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Dricul democrației

Zoom Dricul democrației

Mi se pare de tot rîsu’-plînsu’ ce se întîmplă prin țărișoară. În timp ce nemțoaica, fostă redegistă, Angela Merkel anunță că se retrage din fruntea partidului ei și că nu mai are de gînd să candideze la funcția de cancelar, fiindcă ar putea trage partidul înapoi, la noi nu se retrag nici cei care ar trebui s-o facă din motive flagrante.

Opțiunile astea nu țin numai de politică, ci și de cultura din care politica face parte. Democrația pare și uneori e nedreaptă cu lideri politici care și-au scos sau au ținut la liman țările pe care le conduceau. Vezi cazul lui Churchill, pe care britanicii l-au respins, în pofida faptului că fusese unul dintre marii învingători ai celui de-al doilea război mondial.

Pentru britanici, omul victoriei din război nu se mai potrivea cu premierul pe care-l așteptau în timp de pace. Nerecunoștință? Nu! Pur și simplu, pentru supușii imperiului britanic, Churchill își făcuse datoria în război, dar nu se mai potrivea ca premier și în timp de pace. Iar bătrînul politician a ieșit în față cu „Cortina de fier”, de-abia după ce a ajuns în opoziție. Căci, pe cînd era la putere și împărțea Europa cu Stalin, pe un șervețel de hîrtie, Churchill n-a avut nimic împotrivă ca Stalin să facă ce voia în țările pe care avea să le domine.

De-abia după ce a ajuns în opoziție, bătrînul alcoolic s-a trezit că în Europa apăruse o Cortină de Fier. Or, el și Stalin împărțiseră Europa înainte de apariția Cortinei, după nu se știe cîte pahare cu tărie pe care le consumaseră. Oricum, vodca lui Stalin s-a dovedit mai convingătoare decît coniacul și whisky-ul cu sifon ale lui Churchill.

Cînd bătrînul Winston a ajuns la concluzia că în Europa apăruse o Cortină de Fier, el s-a făcut că uită de unde i se trăgea Europei această Cortină. Pentru bunica soției mele, povestea asta însemna că Stalin îi păcălise pe bețivul de Churchill și pe damblagiul de Roosevelt și noi trăgeam ponoasele. Căci chiar dacă era de stînga, în felul ei, bătrîna Ana Manciu nu credea în comunism nici cît negru sub unghie. Cînd a murit bunica Danielei, la ușa apartamentului lor s-au prezentat reprezentanții societății de întrajutorare „Cucuveaua”, căci doamna Ana avea carnetul cu numărul 1. Din nefericire, soacra mea le-a refuzat serviciile care ar fi însemnat ca doamna Ana să fi fost dusă pe ultimul ei drum cu dricul societății, cai mascați și dricul propriu-zis cu geamuri de cristal, comandat la Viena.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100

Editoriale
  • O dramă liberală cu un naționalist de operetă

    19 martie 2019

    Ca un proxenet grijuliu care încearcă să-și mărite protejata obosită căzînd la învoială cu clientul, domnul Ludovic Orban i-a luat pentru a doua oară Partidului Liberal rochie de mireasă de […]

  • Marketing și duplicitate

    19 martie 2019

    Frumoasele mașini germane slujesc lăcomia unor grupuri de afaceri cu înclinații penale. Grupul Volkswagen, de pildă, “a minţit în mod repetat şi a înşelat investitorii, consumatorii şi autorităţile de reglementare, […]

  • Un om cărunt

    19 martie 2019

    Când a devenit Eugen Orlando Teodorovici arogantul grețos de azi? Cu câțiva ani în urmă se juca de-a tehnocratul PSD și îi citeai în ochi acea slugărnicie proprie birocraților de […]

  • În așteptarea cîinilor cu drept de vot

    12 martie 2019

    Călăuzit de farul partidului purtat pe umeri de PRM-istul Codrin Ștefănescu, Liviu Dragnea pare că suferă de orbul găinii dacă n-a sesizat că “lătrăii” din Călărași nu erau nici tineri […]

  • Depinde cum privești femeia oarbă

    12 martie 2019

    Cînd spunem “justiție”, spunem “politică”. Cu aerul că invocăm absolutul spunem, de fapt, povestea unui exces. Așa cum arată faptele, justiția e numele îmbunătățit al lăcomiei, al cruzimii și al […]

romania100