Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Drumurile mult prea dese – ale motoarelor decese!

Zoom Drumurile mult prea dese – ale motoarelor decese!

Ce pot avea în comun o căpşunăreasă ajunsă proprietăreasă de bar în Spania, o menajeră din Târgovişte care lucrează la o familie de doctori din Tulcea, o fostă angajată a Vodafone care n-a reuşit în viaţă nici în Italia şi un revoluţionar care vrea să scoată 5.000 de oameni în Piaţa Universităţii? Multe, în definitiv, căci suntem o ţară liberă, dar ultima dată i-au unit trei ore şi ceva petrecute în câmp, la -5 grade Celsius şi la doar 5 kilometri de izbăvitorul şi încălzitul popas, unde menajera ar fi putut mânca ceva, patroana de bar şi-ar fi încărcat telefonul, iar revoluţionarul ar fi sorbit cu sete un ceai.

Joia trecută, după şedinţa de sumar şi după ce verificasem gadget-urile, să văd dacă sunt încărcate, am luat-o, ca de obicei, spre casă. În timp ce aşteptam ora la care microbuzul de linie decolează, în mod normal, spre Tulcea, mă gândeam dacă n-ar fi bine, totuşi, să se mai dea cu o bidinea peste petele alea de rugină, din ce în ce mai mari şi din ce în ce mai multe. Mă bucuram, totuşi, că am mai găsit bilet la cursa de la ora 16, mai ales că aia de la 17,30 nu pleca din lipsă de pasageri, iar aia de la ora 19 era, totuşi, prea îndepărtată. Între timp mă familiarizam cu personajele anterior amintite. Revoluţionarul, agitat, tot schimba între ele două telefoane, comunicând rezultatele pichetării Guvernului din ziua respectivă, ameninţând, chemând la luptă, diseminând informaţii. Am crezut, multă vreme, că este unul dintre sindicaliştii militari ai lui Dogaru, după modul în care amesteca exaltarea cu informaţiile certe din surse de primă mână şi cu conspiraţiile mondiale. Căpşunăreasa şi menajera se împrieteniseră, deja, şi-şi împărtăşeau amintiri din mai recente sau mai vechi peregrinări prin străinătăţuri. Mai era un cuplu ingenuu, alcătuit dintr-o tânără româncă şi un foarte tânăr străin de naţionalitate incertă, târât pentru prezentare neaşteptată la părinţi, o băbuţă confuză care tot voia să arunce diverse deşeuri de la sandvişurile pe care le ronţăia încontinuu, fosta call-centristă de la Vodafone, mulţime, popor. În total, 11 pasageri.

În fine, la ora 16 fix, punctuali, am plecat din autogara de pe Plevnei. Îmi propusesem ca până la Casa Poporului, cel mai târziu, să dorm profund. Dar n-am putut. Răzvan îşi bătea joc de banii patroanei aflate acum în România. Adevărul e că nu poţi să ai încasări de doar 130 de euro într-un bar în două săptămâni. Când Răzvan îşi băga minţile în cap, Guvernul Ponta o lua pe arătură şi trebuia zguduit din temelii. Revoluţionarul îi testase deja sistemele de protecţie din Piaţa Victoriei şi dădea asigurări că 5.000 de oameni sunt suficienţi pentru a-i da un brânci zdravăn. Când şi Ponta părea să se fi liniştit, ieşea pe interval Andree (cred, nu sunt sigur), care trebuia convinsă să nască în România, unde menajera mamă poate fi lângă ea, în timp ce în străinătate, unde voia să o ducă soţul, ar fi fost mai greu. Şi musai ca nou-născutul să fie băiat, altfel „se ocupă cuscra“. Parcă am aţipit. Nu sunt sigur. Cert e că pe la ora 17,30 motorul Mercedes-ului cu 700.000 de kilometri la bord s-a oprit brusc, împingând în microbuz un înecăcios miros de plastic ars.

Căpşunăreasa a înţeles rapid: „Au surminat economia, de aia merg toate aşa în ţara asta!“. Eram în pană de nici cinci minute şi fatalitatea se instalase, alături de spectrul îngheţării pe Autostrada Soarelui, la doar 5 km de salvare.

Adevărul e că avea şi ea dreptate. Maşina n-a mai vrut să pornească absolut deloc, iar isteaţa firmă Augustina a comunicat că ei sunt obligaţi să rezolve problema în cinci ore, deci de ce ne grăbim aşa? Nu trebuia decât să aşteptăm următorul microbuz de la Bucureşti, căci orice altă variantă era prea scumpă. Luasem salariul şi mă gândeam să avansez eu suma necesară tractării pe 5 kilometri, dar adevărul e că în Slobozia sau Călăraşi n-am găsit, folosind net-ul, firme funcţionale care să poată tracta o vechitură atât de mare. Am găsit la Feteşti, dar deja era prea târziu.
În fine, afară era frig, dar în microbuz nu se putea fuma şi, în plus, grupul de iniţiativă care voia să-i ia gâtul şoferului suna când la 112, de unde primea răspunsuri negative, când la rudele din cele patru colţuri ale lumii, când urla disperat după un număr de telefon de la PRO TV. Până la urmă s-a făcut frig şi în microbuz, da’ măcar nu mai mirosea a plastic ars. N-a durat mult. O oră. După aia a venit şi maşina plecată de la Bucureşti la ora 19. Ar fi plecat mai devreme, dar aşteptaseră un client care s-a îmbarcat la fără 5. Pentru 70 de lei au lăsat 12 oameni în câmp, la -5 grade, timp de trei ore. În definitiv, aşa se face profitul. Căci firma Augustina – deţinută de Adnan Abdul-Karim-Doud şi Khalaf Miad, veniţi aici taman din Irak – e una dintre firmele pe care criza nu le-a afectat prea tare. La o cifră de afaceri anuală aproximativ egală, învârtindu-se în jurul unui milion de euro atât în 2010, cât şi în 2011, firma a obţinut în 2011 un profit de 200.000 de euro, de trei ori mai mult decât în 2010. Acum, după trei ore în frig, am înţeles şi cum. (Restul drumului, după ce m-am încălzit la popas, am dormit. Tun.)

Publicat în Cațavencii, nr. 2 (80)/2013

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
  • Patrie și valută

    10 februarie 2025

    La vremea lor, dacii lui Călin Georgescu mîncau ierburi, turte de orz și seu de oaie. Voievozii consumau terci de ovăz, usturoi, lapte și pește sărat. Nu erau roșii, cartofi, […]

  • De ce Dumnezeu nu-și va cheltui nici măcar mărunţișul cu noi

    4 februarie 2025

    Cînd Cel de Sus, dînd într-o parte norii, să vadă dacă m-am umplut de har, m-a auzit cum ușui cerșetorii că nu am mărunțiș în buzunar, n-a pregetat pe cînd […]

  • Doi lupi

    3 februarie 2025

    „O poveste de demult, de pe vremea dacilor, cînd se spune că lupoaica a simțit că naște, și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.“ Așa începe Călin […]

  • Cei doi Antonești

    27 ianuarie 2025

    Un criminal de război antisemit, părtaș la Holocaust, și un șomer repatriat de la Bruxelles, scos de la naftalină din dulapul soției. Ăsta e intervalul de nenorocire și salvare a […]

  • Cristela – viitoarea doamnă a Țării Românești

    21 ianuarie 2025

    Pentru că din blana lupului mort puricii sar să-și caute o altă gazdă, echipa de zgomote din jurul lui Georgescu ar putea sări din mers în căruța cu coviltir aurit […]

Iubitori de arta