Vestea publicată de ziarul Cancan cum că Nicolae Manolescu divorţează mi-a adus aminte de o întîmplare mai veche în care un rol important l-a jucat una dintre iubitele acestuia, prozatoarea Dana Dumitriu, rolul principal fiind al lui Manolescu însuşi. În 1984 publicasem Manualul întîmplărilor, un volum de numai 91 de pagini, dar care se bucurase de un enorm succes la critică şi la public.
La succes contribuise în primul rînd Monica Lovinescu, care lăudase cartea la Europa Liberă. Toată lumea era convinsă că merit premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor, dar la bursa pariurilor eram cotat cu şanse foarte mici. Motivul era destul de simplu. În ’84 apăruseră două romane importante, Drumul la zid al lui Breban şi Refugii, semnat de Buzura. Nimeni nu vedea cum aş fi putut trece de cei doi prozatori, mult mai cunoscuţi şi mai importanţi decît mine la vremea aia. Şi totuşi, minunea s-a produs. Dana Dumitriu, iubita lui Manolescu, îi dăduse acestuia papucii, cînd a aflat că se încurcase cu una mai tînără, o fostă studentă. Nicolae Manolescu, care se simţea vinovat, s-a gîndti că ar mai repara din greşeală dacă fosta lui iubită va lua premiul pentru proză. Era în juriu şi, pînă la urmă, i-a eliminat pe Breban şi pe Buzura. Rămîneam eu şi Dana Dumitriu. Se ajunsese la balotaj din cauză că Mircea Ciobanu şi Eugen Negrici mă votau foarte hotărîţi. Într-o pauză, Manolescu a ajuns la o înţelegere cu cei doi: să luăm premiu şi eu, şi Dana. Dacă Manolescu n-ar fi înşelat-o pe Dana, nu pupam premiul.
