Acum şaizeci de ani erau peste şaptezeci. La Industrializarea Lemnului şi Silvicultură, la Braşov. Miercurea trecută au strigat catalogul. Cum este să-ţi aduci aminte că, acum şaizeci de ani, motiva omul ăsta: „Mi-am uitat caietul acasă“ şi astăzi să auzi despre el: „Decedat! Decedat! Decedat!“? N-a putut veni că-i cu prostata. Că-i cu nevasta-n spital. Că-l doare inima. Că nu mai poate merge.
Gata! S-a dus şi ăsta! E, chiar? Doamne, ce bărbat! Şi s-a strigat catalogul. Catalogul Tinereţii în gerul Bătrîneţii. Riduri, zîmbete, poveşti, lume care nu se ascultă, care se aude, dar nu se potriveşte. După 60 de ani, un om scrisese de mînă toată povestea. Peste 500 de pagini. Mîna a migălit fiecare literă. Fiecare spune: păi, de ce nu e bună poza, de ce ai scris, de ce n-ai scris. Păi, am vrut să fie un şablon, să fie peste tot la fel. Şaizeci de ani în urmă. Tinereţe: stat în cămin cu sobă. Ehei, cum am luat noi copacul din pădure şi l-am băgat încet-încet în casă şi în sobă, pe măsură ce-l lua focul. Ehei, dar cum am mîncat un an de zile griş, zi de zi. Parcă Meşota era din griş. Şi încet-încet fiecare a ajuns şef. Ei, ei au construit comunismul, dar care era comunismul nostru? Am fi construit orice, eram tineri, astea au fost vremurile. Chiar astea erau vremurile. Tinereţea are nevoie de un drum. „Comunistule!“, strecoară unu’, „cînd am venit la tine nu mi-ai dat şi tu un uischi!“ „Dar nu era uischi la mine-n cabinet!“ „Dar nu ne-ai primit la tine! Erai prea mare!“ „Dom’le, dar ţi-am aranjat să mergi acolo?“ „Da, acolo nu intra oricine!“ Da, au construit fabrici, drumuri prin munte, hidrocentrale. Tinereţe-Bătrîneţe. Putere – „dacă nema putirinţă ce mai chichirez gîlceava“. Oamenii care cuceriseră pădurile, munţii, abia păşeau. În pasul lor adăugat, te vezi. Privindu-i îţi dai seama că în sînul-sufletul-instinctele-muşchii tăi stau săritura tinerească de acum şaizeci de ani şi ridul lor de astăzi.
Eh, şi vine ora mesei. Două ş-un sfert! Meniuri mai nesărate. Stau pe scaunele lor. Drepţi, băţoşi. Aşteptînd. Felul întîi: măslină, caşcaval, brînză, parizel, degeţel de pui. Dar uite o palincă! „Dom’le, m-aţi acuzat că am furat din banii voştri! Io care am organizat!“ Şi felul doi: sarmale. Şi felul trei: păstrăv. Şi oamenii ăştia, uite-i, cîntă. Feţele se-ntind, încheieturile sînt arc. Este ce a fost. Este ceea ce este. 60 de ani – bucuria de a fi împreună. Duduie cantina Buşteni, Centrul de Perfecţionare a Cadrelor:
„Să-i tragem o beţie, / Beau! Beau! Beau! / De pomină să fie, / Beau! Beau! Beau! / Şi după o săptămînă, / Beau! Beau! Beau! / Să mor cu sticla-n mînă. / Uite aşa aş vrea să morrrrr“.
