Peste trei sute de milioarde de blocuri reabilitate termic! Ba peste patru sute de mii de geamuri termopane, plus clanţe poleite cu aur coclit şi, bonus, cîte un cupon de cumpărături în valoare de 20 de lei! Şapte sute şaizeci şi şase de mii de parcuri şi spaţii verzi şi de joacă şi de agrement între blocuri! Ce frumos mai sunau sloganurile din campanie! Ce planuri măreţe şi ce promisiuni, de ziceai că participam la o licitaţie publică cu strigare de fonduri nelimitate. Evident, campania a trecut şi lucrările au înţepenit în timp şi spaţiu, aşteptînd cuminţi o nouă campanie erectorală.
Înainte să înceapă circul de iunie, finalizat cu schimbarea edililor de sector, mă plimbam pe la un amic prin cartierul Militari, undeva în zona Apusului. La stradă, schele. Între blocuri, schele. Pe blocuri, schele. Se lucra în draci, de ziceai că însuşi Kufu dăduse ordin să fie realizat planul cincinal în nici patru ani. Nu mai are rost să insist pe valoarea contractelor, pe căruţele de bani ieşiţi din bugetul Primăriei sectorului şi ajunse în conturile firmei Erbaşu, că a tot scris presa pagini întregi. Ce-mi aduc aminte e că, spre exemplu, în cazul amicului pe care-l vizitam, omul tocmai îşi renovase apartamentul înainte cu cîteva luni. Pusese termopane noi, tot tacîmul, şi atunci era cam trist că, după ce investise el în apartament, s-a trezit şi Primăria să-i recondiţioneze blocul. Or, el deja băgase bani în apartament. Şi mai mişto însă fusese faptul că nu doar că-şi renovase el apartamentul, dar cei din blocul lui, plus vreo două blocuri vecine, s-au apucat şi şi-au făcut ei izolaţiile termice la blocuri. Pe banii lor, din cauză că Primăria nu avea în proiect să le strice lor disconfortul termic. Ce să vezi însă, a venit campania electorală şi, surpriză, planul cincinal în combinaţie cu Erbaşu avea să-i afecteze şi pe ei. Au venit muncitorenii de la firma de construcţii, au măsurat, au tras o bere, au măsurat iar şi apoi au dat verdictul: dăm jos tot şi refacem. Adică banii băgaţi de oamenii din blocuri în termoizolaţii au fost băgaţi degeaba. Cei de la Primărie, în combinaţie cu firma de construcţii, aveau să dea jos tot ce plătiseră ei şi să refacă lucrarea, în conformitate cu planurile şi standardele impuse de autoritate, sanchi, pentru ca apoi să plătească din nou, din bugetul Primăriei. După o perioadă de nemulţumiri, de încercări de a discuta cu autorităţile, de a le cere să facă doar ce nu s-a făcut, iar cu banii să facă altceva prin cartier, bănci, spaţii verzi, parcări, oamenii s-au resemnat. Pînă la urmă, tot era bine că nu trebuiau să mai scoată bani din buzunar şi, ziceau ei, avea să plătească Primăria tot. De parcă Primăria plătea din banii lui Al Capone şi nu din bugetul public. Oricum, oamenii păreau să se fi resemnat şi sperau ca, dacă tot se reface, să fie mai bine şi să arate mai bine. Eh, de la dorinţă şi pînă la lucru făcut e însă cale lungă. Dacă în campanie se lucra de zor, cîteodată şi 24 de ore pe zi, acum pauză. Blocurile au rămas cu o izolaţie de schele şi gunoaiele tronează pe alei de zici că toată zona e un mare tomberon. E drept, mai apare cîte un muncitorean prin zonă, din cînd în cînd, dar aşa, ca să stea de pază la unelte. Singurul noroc al oamenilor din zonă e că, pînă la iarnă, cînd vine frigul, mai e cel puţin un rînd de alegeri. Şi, cine ştie, cu puţin noroc, din inerţia votului, se vor mobiliza şi autorităţile, iar blocurile, cîndva izolate termic, vor fi reizolate, pe banii Primăriei şi, evident, cu sprijinul candidaţilor din respectivul colegiu.
