Sărbătorile de iarnă nu mai sunt anunțate de glasurile cristaline ale copiilor cu colinde, ci de vocile care zbiară „Superofertă! Brad și globuri de Crăciun! Motocositoare de Crăciun! Trusă pentru clismă de Crăciun!“. Ce nu s-a vândut de Black Friday a primit ambalaje lucioase cu roșu, verde și auriu, cu steluțe, lumânări și globuri, și cine a cumpărat difractometru de Black Friday, la promoție, va mai cumpăra unul, în hârtie poleită, deși tot nu știe la ce folosește. Alt vestitor al sărbătorilor e Hrușcă; din fericire, cântă doar iarna, că vara, pe caniculă, ar năduși sub sumanul său din lână groasă și s-ar scurge pe jos.
Globurile de pom au ajuns în rafturi prin octombrie, împreună cu bostăneii din plastic pentru Halloween fabricați de aceiași chinezi, iar instalațiile de pom cu leduri și melodii deja răsună prin localurile de cartier din care miroase a țuică fiartă. Și fetele de la baruri își pun scufii de Crăciunițe roșii cu moț alb; este bine pentru ele, că nu mai răcesc, și pentru clienți, că nu mai găsesc în pahare fire de păr și mătreață. Din fericire, nu toți salariații au scufii: cum ar fi să poarte căciuliță de Moș chirurgul, în timpul operației? Eventual, să-i atârne moțul în pacient, prin tăietură, și să-l gâdile la ficat. Cum ar arăta, la o înhumare, popa și groparii cu căciulițe de Moș sau coarne și nasuri de ren?
Reapar și Moșii în costum complet, care fac „Ho-ho-ho!“ prin mall-uri, împărțind fluturași și pozându-se cu cei mici; anul trecut, o doamnă își amenința copilul care zbiera: „Dacă nu taci, te dau Moșului, să te bage în sac!“. În caz de vreo infracțiune e greu să oferi semnalmentele suspectului: „Costum roșu cu fes, barbă albă și tolbă, folosită pentru cărat obiectele sustrase“. Prinde Moșul, scoate-i ochii!
Deghizările astea sunt bune pentru cei care vor participa la petrecerile din firme: atmosfera e sărbătorească, șefii devin parcă mai umani, limbile se dezleagă, paharele se înmulțesc și, de la o anumită oră, devine greu pentru director să-l mai recunoască dintre toți subalternii cu căciulă roșie și barbă albă pe ăla care i-a vărsat caviar/zacuscă pe costum când s-a împiedicat ori de la ce departament e porcul care a turnat vin și sos picant în imprimantă.
Pentru toate astea și pentru multe altele, specialiștii dau vina pe ler. Ce este lerul? Leru-i ler, ține până după Sfântul Vasile și ne mirăm că n-a fost folosit deja în scopuri comerciale – de pildă, „Bormașină cu percuție și ler“, „Ler natural, de țară, fff. dulce“ sau „Ler second-hand Germania“. Până la ler, Ziua Națională a României va mirosi a fasole cu ciolan, fiind alegeri parlamentare, și a pește, fiind dezlegare. Poftă bună!
Ca de obicei, o incantare. Tot m-am intrebat ce o fi enigmaticul ler? Am gasit nenumarate teorii, inclusiv trimiteri la traditia leviratului. Adaug si eu una in gluma, o fi din germana, de la leer-gol.
Ca de obicei, mă bucur dacă a plăcut. Oficial, se spune că „ler” ar veni de la „Aleluia”, dar pare cam forțată explicația. Mă mir că încă nu l-au folosit în reclame cei de la Leroy Merlin.