Sylvester Stallone a îmbătrînit precum vinul cel vechi. Asta, evident, dacă vă place vinul. Ajuns la 75 de ani, omul nostru a dat în mod evident în mintea copiilor de 16-17 ani și s-a apucat de golăneli.
Pe scurt: Dwight „Generalul“ Manfredi este un mafiot pe stil vechi, din genul care tace și face 25 de ani de pîrnaie fără să crîcnească. Pentru că așa înțelege el viața și onoarea de famiglist. Dar uite că anii au trecut, el a fost eliberat, ar fi timpul ca și famiglia să se simtă și să-l primească cu brațele deschise la capătul covorului roșu. În definitiv, e profund poetic să-l vezi pe Tatae întorcîndu-se în Mafia.
Dar socoteala din casa mare nu se potrivește cu cea din tîrgul New York-ului. Vremea trece altfel în libertate și bandiții care au pus ghearele pe putere n-au chef să le vină pe cap un băiat cu idei depășite. Business is business, așa că Dwight primește o ofertă pe care n-o poate refuza: să devină șeful suprem al mafiei din Tulsa, Oklahoma. Boss peste praful, ciulinii și mugetele din statul ăla de văcari pe care nici măcar Texasul n-a vrut să-l încorporeze. Genul de oportunitate unică în viață, mai ales cînd ții la viața ta.
Surghiunit la capătul lumii vag civilizate? Biiiiiiiine! Las’ că vedeți voi. Își face el Dwight propria mafie și atunci… Nu, serios, chiar își va face propria mafie. Mai cu frumosul, mai cu șantajul, mai cu o falcă ruptă, „Generalul“ își adună în jur o armată de ciudați de toate neamurile, dar care, culmea, se dovedește a fi unită și, la nevoie, funcționează al naibii de bine.
Premisa de „pește mafiot aruncat din apa New York-ului“ s-ar putea să vă sune cunoscut. Lilyhammer pornea aproape identic – banditul pleacă în norvegianul Lillehammer prin programul de protecție al martorilor și acolo dă peste o lume virgină, deci se apucă iar de mafioțeli. Dar Lilyhammer era o comedie pasionată de ridicol, Tulsa King e serios. Dwight nu e un clovn pus pe șotii, e un ticălos simpatic și foarte charismatic care, hotărît să-și facă iarăși un rost în lume, fie ea și interlopă, ajunge să jongleze cu nervii foștilor parteneri din New York, cu două mîndre pe care le vede în paralel, cu amenințările cam plumbuite ale bandei de motocicliști locali, cu investigația FBI-ului…
Primul sezon are 9 episoade și nici măcar o urmă de burtă, de umplutură, de tragere de timp, de secvență inutilă sau de dialog scris în dorul lelii. Totul a fost măsurat, calibrat și asamblat inginerește, cu un deosebit respect față de timpul și de IQ-ul spectatorului, în timp ce indicațiile prețioase de tip „Dar, Sylvester, avem nevoie de mai multe aere corecte politic pentru audiențele moderne!“ probabil că dorm cu peștii. Nu, Tulsa King s-a vrut un serial bun și asta a ieșit. Savurați acest prim sezon, s-ar putea să fie ultimul. Glumesc, desigur. Stallone e nemuritor.
Tulsa King, 2022-, creat de Taylor Sheridan și făcut legendar de Sylvester Stallone. Asta ca să nu exagerăm.
8 vizualizări
,,Tulsa King e serios” … asta da constatare! Poate fi cel mult ridicol … parerea mea. Astia care-au decis acum ceva vreme ca tre’ ca lumea sa fie intoasca cu fundu-n sus punandu-se pe daramat mituri au ajuns si la Rombo.Nu mai bine-l distribuiau intr-un rol de primar sau guvernator in viata reala (precum pe fostul Mr. Univers) ? s-ar intreba nostaligicii anilor ’70-’80. Este totusi de remarcat remarca (vorba masteranzilor si doctoranzilor de pe aceste coclauri) ,,respect față de IQ-ul spectatorului”. Ca daca si respectul se duce pe copca … glumesc desigur!