E atâta ură vara asta și-i prea plin de voi

Într-un studio de televiziune, câțiva oameni se opresc din răcnete și-și deplâng colega care a inhalat gaze lacrimogene în Piața Victoriei. Săraca de ea. Dacă ar fi știut că asta urmează, ar fi luat-o cu ei atunci când au plecat să îndemne lumea la revoluție din siguranța studioului. Dar n-au știut. Acum le pare rău. Cum ar fi putut să-și imagineze că lucrurile vor deveni violente, când ei n-au făcut altceva, zi de zi, decât să cheme lumea la luptă, că nu se mai poate pașnic?

A fost plin Internetul și au fost pline și unele teviziuni de îndemnuri mai mult sau mai puțin voalate la luptă aproape armată. Li s-a spus oamenilor că nu mai e loc pentru drăgălășenii. Că acest guvern este atât de nesimțit încât nu poate fi dat jos decât cu forța. Nu pentru că am fi în criză economică, fiindcă nu suntem. Acest guvern trebuie dat jos pur și simplu, pentru că Dăncilă e proastă, iar restul sunt unii proști, iar alții penali.

Guvernul joacă, de un an și jumătate, diverse cărți ale ignorării și nesimțirii, combinate cu altele, ceva mai parșive. De exemplu, Guvernul României tolerează de foarte multă vreme încălcarea legii, închizând ochii la manifestații ilegale, tocmai, probabil, pentru ca atunci când îi convine să scoată asta pe ochii plini de gaze lacrimogene ai protestatarilor. Poți protesta, poți cere în public orice, poți spune orice. Dar când ceri legalitate, nu poți s-o faci decât de pe poziții legale. Altfel, ești ca ei. Iar ei asta vor să transmită: “Suntem toți la fel, băi, hai să nu ne mai certăm, că suntem la fel!”.

În mentalitatea unora, toți oamenii sunt la fel de hoți ca ei din start. Orice om încalcă legea, orice om ascunde ceva ilegal în raniță. De aia, atunci când au ocazia, îi împing pe ceilalți să încalce legea, pentru a ajunge la același nivel.

Din ianuarie 2017, ba chiar de mai devreme, guvernanții acceptă încălcarea legilor și dau impresia că nu pățești nimic dacă încalci legea. Pentru că unii dintre ei nu pățesc nimic, la rândul lor, și pentru că, la o adică, cred că pot strânge cu ușa societatea așa cum sunt ei strânși cu ușa, câteodată, de către sistem. Doar că nu merge așa. Unora nu le pasă. În definitiv, nu poți strânge cu ușa zeci de mii de oameni în același timp. N-ai nici resursele și nici savoir-faire-ul.

În acel studio de televizune despre care vorbeam la început, de la o vreme amenințările sunt fățișe, nenuanțate. Un cetățean care se crede, datorită numelui, erou mitologic, le povestește jandarmilor cum îi va bate, îi va strivi, va șterge cu ei pe jos. Asta după ce, încălcând regulile de circulație, s-a stropșit la polițiștul care i-a luat permisul, amenințându-l că “o să-mi aduci permisul acasă, băi, băiatule!”. Nu i l-a adus, iar asta probabil că l-a îndârjit și mai mult. O altă prestatoare a postului, care are nevoie de sandale de 5.000 de lei pentru a putea pune la îndoială veridicitatea atacurilor teroriste de pe 11 septembrie 2001, intervine telefonic și urlă continuu timp de câteva minute, spunând și ea că se va afla în fruntea oamenilor care vor călca jandarmii în picioare.

În alt studio de televiziune, în altă parte a spitalului de nebuni, un băiat care mai apare și în maiou, pentru a-și arăta mușchii, le spune telespectatorilor cum va bate el pe unul sau pe altul dintre cei care, la rândul lor, îl amenință cu bătaia. Bine, personajul uită că, atunci când cineva i-a acceptat invitația la caft, n-a ieșit chiar glorios de pe saltea.

Iar atmosfera asta se întinde peste tot, cu rapiditatea unui virus fără leac. Din spatele câte unui computer, un cretin sau o cretină îndeamnă la luptă. “Nu mai plecați din Piață, stați acolo și băteți-vă cu ei!” Lumea vrea sânge, lacrimi și oase rupte. Da’ ale altora.

Undeva, la mijloc, sunt prinse rămășițele unei națiuni care anul ăsta se pregătea să sărbătorească 100 de ani de la Marea Unire. Dar nu-i nimic de sărbătorit. E atâta dezbinare, atâta ură și atâta prostie, încât am putea spune că ne-am culcat pe 31 decembrie 2017 visând la centenar și ne-am trezit în ianuarie 2018 într-o lume post-apocaliptică.

S-a văzut și vineri seară că nu toată lumea are, totuși, chef de bătaie. Mai înjurăm, mai înghiontim, dar fără bătaie. Așa că soluția ar fi alta. În loc să iasă în stradă zeci de mii de oameni dintr-o tabără și din cealaltă și să se ciomăgească în parte, mai bine își desemnează fiecare reprezentanții doritori de caft. Să-i închidem într-o cameră mare și să-i punem să se bată între ei. Iohannis cu Dragnea, Cioloș cu Teodorovici, Bogdan cu Badea, Tăpălagă cu Chirieac, Goțiu cu Palada, șeful jandarmilor cu Bot, Dăncilă cu limba română, Orban cu o baterie de șpriț. Să se lămurească lucrurile o dată pentru totdeauna. Cine iese pe picioarele lui de acolo să pună ce guvern vrea. Oricum, dă-le dracului de alegeri, că par a nu mai conta.