E Ciucă al nostru

Mă uitam la Ciucă în interviu la HotNews și mi-am dat seama, mai mult ca niciodată, de un lucru: toți cei din politică au comportamentele și păcatele României din acești 35 de ani. E limpede privindu-l pe Ciucă. Se vede că a copiat ca să îi fie mai bine în carieră, se vede că nu e vreo lumină de lider, dar o fi un bun executant și băiat care îi servește pe șefi. Și tot așa. E o întruchipare a tuturor lucrurilor care au compus și mai compun România acestor ani, o hartă a metehnelor și deziluziilor noastre, a acelor coordonate despre care am crezut, pe bună dreptate, că ne trag în urmă. Culmea, Ciucă e exponențial, e reprezentativ, reprezintă poate, cum nu se poate mai fidel, normalitatea românească. Oricât am vrea noi să ascundem asta. Știu, e al naibii de ciudat să spunem că Ciucă e oglinda noastră, dar poate dacă am face asta cu mai multă onestitate, ne-am raporta altfel și la alegeri, și la democrație în ansamblul ei. În ce sens? În sensul în care, până să ne tot proiectăm Românii cosmice perfecte, poate că nu ar fi rău să vedem care e „materialul clientului“, cine suntem la firul ierbii și ce e de făcut în situația dată, nu într-o Românie ipotetică.