Aaah, a venit vara! Și, printre “plăcerile” ei, aproape nimic nu se ridică la nivelul înghesuitului în autobuz cu o grămadă de străini, prea mulți străini și de duș, și de rasul părului axilar. De la subsuoară, adică.
Iar asta ne ridică la fileu întrebarea: chiar, de ce mai avem păr axilar? Sau, că tot sîntem aici, pubian? E clar că părul ăsta e diferit de cel de pe cap. Apare abia la pubertate și cică se rărește pe la cincizeci de ani. Nu știu, da’ vă anunț cînd ajung acolo. Apariția lui tîrzie elimină destul de clar o ipoteză mai veche, ce susținea că părul pubian are rol de protecție la praf (chestia asta merge doar la unul dintre sexe, vă prindeți voi care) sau de “păturică” (celălalt sex e lăsat cam în bătaia vîntului, if you get my drift, nu prea e mare protecție pe-acolo; plus că, pentru a proteja cu adevărat ovarele, ar trebui să existe păr și pe unde, din fericire, nu e).
Așadar rămîne, drept cea mai valabilă ipoteză, legătura cu sexul. La activitate mă refer. Adică, de fapt, ideea ar fi că avem păr pubian și axilar pentru a avea și o viață sexuală mai intensă. Sau pentru a avea o viață sexuală, punct. Hă? Da, deși pare contraintuitiv, există ceva logică aici. Părul ăsta apare cam odată cu intrarea în funcțiune a unor glande sudoripare speciale, care se găsesc taman în zonele pubiană și axilară. Și care au rolul de a ne spori norocul. Mai clar: oamenii, întocmai ca animalele, emană feromoni. Feromonii sînt niște secreții inițial fără miros, dar care dezvoltă o anume “aromă” după ce în zonă apar și anumiți microbi. Aroma de care vorbim e cam ca moscul și are rolul major de a atrage parteneri sexuali (de-aia se și fac parfumuri cu mosc și cu alți feromoni: ca să agățăm mai bine). Ei, iar părul din zonele respective are două scopuri: pe de o parte, permite un mediu mai bun pentru dezvoltarea microbilor care potențează feromonii, iar pe de altă parte îndepărtează transpirația de piele, permițîndu-i o ventilare și, deci, o răspîndire mai bună.
Ar fi interesant de văzut, acum, dacă nu cumva există vreo legătură între scăderea natalității, în zonele în care există lame de ras, și utilizarea acestora pentru altceva decît barbă și mustață. Mai ales după epoca flower power, cînd și părul, și sexul, erau în floare. Acum realizez că asta ar putea explica și legendarul nivel de îmbigubare al francezilor, unde flower power (mă rog, doar partea cu părul) cică merge înainte.
Iar data viitoare cînd mai mergeți cu autobuzul și simțiți mirosuri neplăcute, nu vă mai dați ochii peste cap, luați-o ca pe un compliment. E modul naturii de a vă face cu ochiul.
