La căderea Constantinopolului, Mehmed al II-lea Cuceritorul n-a cutezat să-l dea afară pe Isus din Hagia Sophia, lăsîndu-i icoana pe pereți și conservîndu-i îngerii sub o tencuială albă spre a nu încălca preceptele Coranului care nu acceptă imagistica idolatră.
După aproape 600 de ani, trupele de ocupație ale lui Klaus Iohannis au comis o blasfemie nemaiîntîlnită în istoria creștinismului. Uitînd că Biserica e ambasada lui Dumnezeu, unde brațul înarmat al legii pămîntești nu poate pătrunde, polițiștii au scos cu forța dintr-o bisericuță din Constanța măicuțele venite să-și ia viza pentru lumea cealaltă, aplicîndu-le și o amendă albă pentru zile negre, că nu și-au ținut broboada pe nas.
Normal ar fi fost ca Preafericitul Daniel să-i afurisească pe violatori și să-l excomunice pe Iohannis, dar din păcate drumul Canossei nu trece prin Sibiu și nici haiducia tragicomică a lui ÎPS Teodosie nu poate scoate societatea civilă din morți.
Ar fi cazul să ne amintim că liberalul Mehmed n-a dat atunci comercianții afară din bazare, fiindcă a înțeles că lumea, chiar și-n clipe de cumpănă, nu poate funcționa fără mecanismul negustoriei.
Luîndu-și numele în deșert, Ludovic Orb-an a executat orbește directivele lui Klaus Iohannis și ca să-și justifice prostia de a-i ușui pe micii producători în frig, a aruncat anatema asupra vînzătorilor care ar fi niște intermediari ticăloși, uitînd că datorită lor funcționează capitalismul, că supermarketurile sunt chiar templele intermediarilor, că nu-ți servește chiar domnul colonel Sanders, personal, chicken-ul dat prin pesmet și că însăși meseria sa, de prim-ministru, nu e de producător ci de intermediar între stat și cetățeni. Exceptînd desigur zilele cînd își vinde singur propriile-i gogoși.
Din pacate prim-ministrul a ajuns doar un ,,intermediar între stat și cetățeni”. Uite c-au trecut mai bine de 30 de ani si singurul lucru vizibil ,,bine facut” a fost distrugerea ,,pas cu pas” a intelesului de stat. Dupa atatia ani ar fi trebuit ca toti ,,cetatenii” sa cunoasca ca statul sunt ei. Daca s-ar fi lucrat zi de zi la intelegerea importantei functionarii statului n-am fi ajuns unde suntem. Sigur ca n-ai cum sa afli detalii in vreo crasma astfel ca, cei care au inteles cum a stat treaba, au facut praf invatamantul (28 ministri in 30 ani). Si, uite-asa, entuziasmul de construire si consolidare a institutiilor statului s-a pierdut, statul visat de cetateni naruindu-se. Sigur ca trebuia sa apara ceva in loc. Astfel, prim-ministrul (si nu numai) a ajuns, asa cum spuneti, ,,intermediarul între stat și cetățeni” nemafiind reprezentantul cetatenilor in cadrul ,,organului central executiv al puterii de stat”.
…Constantinopolelui. Zic și eu, o fi bine, o fi rău…