Remember (La moartea unui grup de patrioți din Slobozia)

Domnule redactor șef Corneliu Vadim Tudor,

Vă scrie un grup de cetățeni ai municipiului Slobozia, care au locuit pe Crivaie, devenită în Epoca de Aur un bulevard, Cosminului, cu care s-ar mîndri multe orașe. Înțelegînd justificata repulsie pe care țara întreagă o are față de această coadă de topor Dinescu, ne punem totuși întrebarea: pentru actele lui de trădare a Patriei, sîntem noi vinovați fiindcă beleuzul s-a născut în Ialomița?

Să ne permiteți domnule redactor șef să nu îmbrățișăm această culpă și chiar vă sugerăm căutarea vinovaților în altă parte, în București de exemplu. În București, domnule redactor șef, fiindcă în Ialomița n-a avut nimeni curaj să dea pe mîna acestui curcan castrat nici răspunderea unui post de pază.

Mai există oare un alt caz în lume cînd destinul scriitorimii să fie lăsat la discreția unui psihopat ca Dinescu? Aceasta să însemne oare democrația? Dar Kohl, Mitterand, Gorbaciov, Bush, ar admite ca un trădător de țară, incult și schizofrenic, să vîndă interesele popoarelor lor așa cum îi admite domnul Iliescu acestui mizerabil măscărici? Nu noi, domnule redactor șef sîntem de vină, ci Liiceanu, Paleologu și Paler, care se pretind intelectuali și susțin cu nerușinare acest cuțit înfipt în inima poporului, iar șeful executivului, domnul Roman, se face că nu vede, lăsînd soarta țării, soarta neamului românesc, pe seama unor viermi ca Pleșu și Dinescu.

Dinescu, domnule redactor șef, nu-i vinovat că s-a născut în Slobozia, iar noi cu atît mai puțin. Și Hitler și Mussolini și Horthy s-au născut undeva. El se face vinovat de vînzarea intereselor țării, de grave acte de spionaj, de prostituție morală, de abuzuri, falsuri și delapidări, de genocidul pe care-l organizează împotriva valorilor literaturii românești. Se face vinovat de huliganism banditesc și tentativă de crimă, se face vinovat de traficul de influență și șantajul pe care îl practică. Trebuie judecat pentru spolierea bugetului instituției în fruntea căreia a fost programat să ajungă, de incitarea la genocid în zilele Revoluției și de multe alte fapte penale.

Culpabilizarea noastră dă încă răgaz legislativului, executivului și puterii judecătorești, care nu se grăbesc de loc să închidă acest „abecedar” în care „citesc” nestingheriți toți dușmanii noștri secretele neamului.

După Revoluție asistăm la galopanta involuție a culturii. Nu Tulcea și Slobozia sînt vinovate, pentru că noi nu i-am votat nici pe Dinescu și nici pe Pleșu, noi i-am ales pe Iliescu și pe Roman. Adresați-vă dumnealor, domnule redactor șef, și spuneți-ne și nouă cînd va avea loc ceremonia de înhumare a românismului, în cortegiul căreia SRI și instituția prezidențială țin parcă să oficieze slujba de adio, fiindcă altfel nu înțelegem de ce nu iau măsuri.

Am fost europeni și mai sîntem încă, domnilor guvernatori! Fărîmiturile n-au fost niciodată hrana noastră, și asta ar fi cazul s-o știe și stăpînii din țară și de peste hotare ai lui Dinescu și alde Pleșu. Românii nu și-au trădat patria și, mai ales, n-au dat, dar nici n-au voit să primească lecții nici din est și nici din vest, și cu atît mai puțin de la nomazii unguri.

Un grup de patrioți din Slobozia

(apărut în România Mare, la 22 martie 1991)