În decembrie anul acesta vom marca împlinirea a 30 de ani de la evenimentul care, după 51 de ani de dictaturi, readucea România la democrația pe care nu apucase niciodată să și-o însușească pe deplin. Așa cum anul trecut a fost anul centenarului Marii Uniri și n-am știut nici măcar să sărbătorim restul de Românie Mare care ne-a mai rămas, nici anul acesta nu prea avem motive de sărbătoare, deși măcar de dictatură am scăpat, deocamdată.
După 30 de ani, revoluția din decembrie 1989 este, mai degrabă, un eveniment istoric decât unul juridic. Și, cu toate acestea, procurorii români reușesc să se afunde în penibil, insistând ca în fiecare lună decembrie să ne mai amintească incompetența crasă de care au dat dovadă timp de trei decenii, nereușind și nedorind cu adevărat să ducă la bun sfârșit dosarul crimelor petrecute în acele zile. O singură dată pe an procurorii români se mai apleacă asupra așa-zisului dosar al revoluției și mai anunță ba că îl vor chema pe Ion Iliescu la audieri, ba că acesta a căpătat statutul de suspect ori inculpat. Totuși, după 30 de ani, dosarul nu înaintează. Nu pentru că cineva l-ar mai proteja pe Ion Iliescu, ci pentru că adevărul despre modul în care a fost preluată puterea atunci ar destructura însăși fundațiile actualei republici.
După 30 de ani, revoluția nu și-a prea atins nici unul dintre scopurile înalte pe care le-a avut atunci. Libertate și democrație? Desigur, avem, în limitele îngăduite de globalismul modern. În partea consumeristă stăm bine, de asemeni. De la magazinele goale am trecut la magazinele pe care le golim cu ocazia sărbătorilor și a promoțiilor. Asta în ciuda faptului că sărăcia bate la ușile multor familii. În alte domenii nu am evoluat deloc, ci am dat înapoi. Educația este unul dintre aceste domenii. Acum 30 de ani eram conduși de doi analfabeți, dar ne mândream că măcar noi, poporul, mai știm ceva carte. Azi am devenit o națiune de semianalfabeți conduși de alți analfabeți.
Partidul Comunist nu a dispărut, ci s-a împrăștiat. Nu doar că mai există membri ai PCR care au astăzi funcții importante în stat, dar aproape că nu există partid care să nu conțină frânturi din FSN, urmașul de drept al PCR. Cu excepția USR, nici un alt partid parlamentar nu a fost ferit de contaminare. Despre Securitate putem spune același lucru. Este astăzi prezentă la toate nivelurile societății, fie prin foști membri ai săi, fie prin moștenitorii și continuatorii metodelor și ideologiei.
Câte momente istorice am ratat în acești 30 de ani? Nenumărate. De la modul rușinos în care ne-am tratat Regele și până la modul în care ne alegem constant conducătorii, n-am reușit să avem nici măcar un singur moment cu adevărat înălțător. Am ajuns ca, la un moment dat, să confundăm victimele unui accident regretabil, dar evitabil, cu cei care au ieșit pe străzi în decembrie 1989 pentru a susține idei și principii. Atât de tare ni s-au bulversat valorile, încât incendiul din Colectiv le-a părut unora o nouă revoluție.
După 30 de ani, omul care a fost scânteia de la care a pornit (cu sau fără voia sa) revoluția a ajuns un paria. I s-au retras decorațiile și este pe lista neagră a oricărui bun român. S-a și pus singur în poziția asta, este drept, dar și nouă ne-a plăcut să-i dăm dreptate unuia ca Vadim Tudor. În țara în care oameni precum Gabriela Firea, Ecaterina Andronescu, Mircea Geoană sau un condamnat penal precum Șerban Brădișteanu retrag decorații, e greu să vorbești despre concordie sau conviețuire reală cu minoritățile.
Am avut, în 30 de ani, patru președinți în care s-a investit enorm emoțional. Nici unul, însă, nu merită vreun loc special în cărțile de istorie ale viitorului. Toți acești 30 de ani, de fapt, nu vor ocupa, cu îngăduință, un spațiu mai mare decât o jumătate de pagină. De 30 de ani coborâm vertiginos pe toate planurile.
1989 a început fără speranță pentru popor și a sfârșit prost pentru conducători. De atunci încoace, toți cei 30 de ani încep plini de speranță pentru popor, dar singurii care se pot bucura la sfârșit de an sunt numai și numai conducătorii.
La multi ani , domnule Hillerin ! Va doresc sa aveti energia necesara pentru minutioasele investigatii pe care le faceti ! Munca dumneavoastra nu e in zadar. Cat despre acest articol, trist, triiiiist, dar atat de adevarat……