Pe măsură ce războiul global nu se mai mulțumește cu Ucraina și își face rost de noi focare, așa cum se vede în Orientul Mijlociu și în Marea Chinei, securitatea și siguranța națională ale României sînt tot mai precare. Ca să poată fi recuperată întîrzierea uriașă din economie, armată, societate și etică față de media statelor UE, România ar trebui să treacă printr-o schimbare radicală și ideală de lideri. De la liderii politici la cei militari, de la figurile societății civile la cele care domină mediul academic, de la capii Educației la satrapii Sănătății, toți acești șoferi beți și leneși ai țării ar face un uriaș serviciu statului și națiunii dacă ar dispărea din prim-plan.
Iohannis ar trebui să dispară primul. Inutil, incapabil, arogant și nepăsător, a ținut ocupat cel mai important post politic, concentrînd cea mai mare parte a puterii executive și irosind în măsura cea mai mare ocazia de a mobiliza, inspira și impune scopuri, direcții, acțiune și dezvoltare. A întîrziat România cu cel puțin un deceniu, a ținut pe loc armata (e comandantul suprem) și a deturnat sensurile siguranței naționale păstrînd serviciile secrete în rol de instrument.
Ar trebui apoi să dispară din politică Ciucă, autorul moral al deteriorării capacității militare a armatei al cărei șef a fost nouă ani (șapte ca șef de Stat Major, doi ca ministru al Apărării plus doi ca premier, deci șef al ministrului Apărării). Catastrofa economică pe care a patronat-o ca premier aproape că nu mai contează, ea fiind prelungirea celor două catastrofe anterioare, Orban și Cîțu, care și ei ar trebui îndepărtați definitiv din politică și istorie.
Pe urmele lor ar trebui să o ia întregul guvern PSD-PNL, care încearcă să păcălească timpul și să păstreze România, cu vorbe goale și prostie, în capcana înapoierii și a veșnicei ratări. La fel, șefii serviciilor secrete – SRI, SIE, SPP, STS, DIA, DGA, DIPI și care or mai fi – împreună cu adjuncții și prim-adjuncții lor, urmați de șefii Poliției, ai Jandarmeriei, de șeful Statului Major, de șefii de armă, de șefii înzestrării și planificării, șefii și adjuncții ANAF, ai Vămii. Toți șefii companiilor de stat puși politic și toți șefii de instituții publice numiți politic ar trebui să le calce pe urme. Apoi toți rectorii universităților ajunși la al doilea mandat, toți plagiatorii din Academie, toți șefii de spitale, de licee și de școli numiți politic.
Ar mai trebui să dispară de peste tot pe unde ocupă funcții importante turnătorii la Securitate și acoperiții serviciilor secrete. Și asta ar fi, într-o primă etapă, o listă suficientă. Nu sînt mai mult de trei mii de oameni, cu un grup foarte important de trei sute, grupul de la vîrful statului.
Fără acești trei mii, România s-ar simți dintr-o dată ușurată ca de o povară uriașă. Ar scăpa de un blestem obositor. Țara ar putea să respire, eliberată cît de cît de prostie, hoție, lăcomie, incompetență, iresponsabilitate. S-ar înălța ca un balon din a cărui nacelă au fost aruncați săculeții de lest. Nici nu contează cine ar veni în locurile rămase libere. Șocul acestei eliberări ar fi atît de mare, încît evoluția și dezvoltarea după care tînjim atît s-ar produce automat.