Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

EMANUEL COPILAȘ: „Nu aș subestima nici numărul cetățenilor americani care s-au simțit reprezentați/răzbunați de acest act de vandalism“

Zoom EMANUEL COPILAȘ: „Nu aș subestima nici numărul cetățenilor americani care s-au simțit reprezentați/răzbunați de acest act de vandalism“

Universitarul  timișorean Emanuel Copilaș a fost stupefiat, ca toată lumea, văzînd ce-a putut face galeria lui Donald Trump la Capitoliu, dar a încercat și să înțeleagă la rece cum de s-a putut întîmpla ceea ce s-a întîmplat. Adică ce e în spatele cazului Trump.

CristianTeodorescu: Dacă eu am înlemnit cînd am văzut miercuri seară la televizor ce făceau suporterii lui Trump în Capitoliu, ce-o fi fost pe cetățeanul american – democrat sau republican – să vadă Capitoliul terfelit de concetățeni de-ai săi?

Emanuel Copilaș:Stupoare, rușine, neputință. Asaltarea centrului legislativ și totodată simbolic al democrației americane pentru a contesta rezultatele lipsite de echivoc ale unor alegeri prezidențiale este un gest fără precedent, care va șifona mult timp de acum încolo vîna moralistă a politicii externe a Statelor Unite, pretenția acestora de a se erija într-un far al democrației globale. Nu aș subestima, din păcate, nici numărul cetățenilor americani care s-au simțit reprezentați/răzbunați de acest act de vandalism.

C.T.: Bănuiam că Donald Trump va susține în continuare că a fost furat la alegeri.Dar că-și va întărîta susținătorii la violență țintită asupra Capitoliului, în ziua numărării voturilor electorilor și a anunțării oficiale a victoriei lui Joe Biden, asta nu mi-am putut închipui. Ce socoteli credeți că și-a făcut Trump?

E.C.:Pe de o parte, să proiecteze, pentru adversarii politici, imaginea unui competitor redutabil, care nu și-a epuizat încă toți așii din mînecă și este dispus să meargă pînă la capăt, indiferent de consecințe. Pe de altă parte, să își radicalizeze simpatizanții pentru a-i utiliza eventual pe post de grupuri de presiune în viitor, sub diferite forme și în diferite contexte, în funcție de nivelul de rezistență instituțională întîlnit. Iar acest nivel este încurajator de slab, dacă ne gîndim la faptul că suporterilor lui Trump li s-a permis să devasteze clădirea Capitoliului, în timp ce susținătorii Black Lives Matter, de exemplu, au fost tratați incomparabil mai dur și mai agresiv de către forțele de ordine. Trump nu se dă în lături de la erodarea structurii instituționale a democrației americane pentru a-și augmenta și consolida capitalul politic. Și face aceasta mizînd pe cartea martirului politic învins de sistem, care își acceptă resemnat soarta și își continuă neabătut misiunea într-o lume decadentă și coruptă, dînd Cezarului ceea ce este al Cezarului.

C.T.:„America first!“ sau, de fapt,„Trump first!“?

E.C.:Spectacolul unei oligarhii concurențiale care simulează tot mai puțin convingător democrația first. Conceptul de oligarhie concurențială, dezvoltat de către politologul american Robert Dahl, se aplică societăților moderne în care nivelul de contestare aPuterii este ridicat, dar nivelul de participare a societății per ansamblu la distribuirea resurselor pe care le produce este scăzut. Prin tipurile de impozitare și prin politicile sociale foarte asimetrice pe care le-a aplicat în timpul administrației Trump, Statele Unite au înaintat, cu pași repezi, spre acest model de societate. Ceea ce sociologul german Roberto Michels numea „legea de fier a oligarhiei“ afectează pînă la urmă orice tip de societate, în măsura în care capacitatea democratică a societății de a ține în șah puterea politică scade. Și aceasta din urmă scade în primul rînd datorită feliei din PIB din ce în ce mai mici pe care o primesc cei de la baza piramidei sociale, în cazul în care nu se mobilizează în mod corespunzător, și de-abia în al doilea rînd datorită culturii civice a acestora. Cînd vezi că ești tot mai neglijat și că viața pe care o trăiești e din ce în ce mai scumpă și mai proastă, de ce te-ai mobiliza să aperi o democrație a unor elite tot mai opulente, care de fapt nu te mai reprezintă? Așa se autosubminează în general democrația, cînd cei de sus îi ceartă pe cei de jos că nu sînt suficient de competitivi, de performanți, că nu se îngrașă, altfel spus, ținînd regim alimentar.

C.T.: Adică toate astea trebuia să poarte un nume și numele lor e Trump?

E.C.:Să nu uităm că Trump nu este decît simptomul unor falii sociale tot mai largi din cadrul societății americane. În același timp, el este exponentul unei tendințe izolaționiste existente în politica internațională americană, așa-numita doctrină Monroe, care, într-o lume globalizată (și militarizată, să nu uităm) după chipul și asemănarea Statelor Unite, nu prea își mai are locul. În tot acest tumult de evenimente nu este vorba neapărat de omul politic Trump, cît de tendințele latente pe care acesta le-a încarnat și radicalizat. Pe plan intern, este vorba de fragilizarea modelului de societate american, cuplată cu schimbări demografice și rasiale importante care, orice s-ar spune, induc un anumit sentiment de neliniște printre albii încă majoritari. Pe plan extern, ascensiunea economiilor emergente BRICS (Brazilia, Rusia, India China, Africa de Sud)–și nu numai – lasă Statele Unite în urmă, încet, dar sigur. Evident, această tranziție post-americană poate dura decenii, poate chiar întreg secolul XXI. Este o tranziție la care corporațiile americane au contribuit din plin, prin delocalizarea propriilor facilități de producție, prin împingerea lor la periferia economiei politice globale. Motivul: profituri mari pe termen scurt. După un timp însă, toate profiturile încep să scadă. Statele Unite dețineau aproximativ jumătate din PIB-ul global după al doilea război mondial, o treime în anii 1990, după încheierea Războiului Rece, și sub un sfert în prezent. Tendința este clară.

C.T.: Tentativă de lovitură de stat, cum susțin mai mulți membri ai Congresului Statelor Unite și marile ziare americane, sau insurecție, cum a zis Joe Biden?

E.C.:Publicitate politică. Evident, Trump este conștient de faptul că a pierdut fără echivoc alegerile, dar, ca orice businessman care se respectă, vede în orice pierdere posibilitatea unui cîștig.

C.T.: Se spune că Trump a adîncit scindarea care oricum exista în Statele Unite. Vandalizarea Capitoliului îi va face pe americani să mai uite de ce-i separă?

Em.C.:N-aș crede. Poate doar pentru o scurtă perioadă de timp, și fără efecte notabile. Asimetriile existente în societate americană sînt prea pronunțate pentru a eluda problemele profunde: lipsa unui sistem public de sănătate eficient, aspect care a devenit dureros de vizibil în cadrul pandemiei pe care o traversăm, șomajul în continuare ridicat, în ciuda anumitor eforturi ale administrației Trump în această direcție, discriminarea rasială, polarizarea educațională etc. În societatea spectacolului, așa cum o numea filosoful francez Guy Debord, un show sau altul te poate face să uiți de foame și de rușine pentru o zi, dar foamea nu dispare, deși este posibil să dispară rușinea cînd foamea devine prea mare. Ce bine că mai există loterii care întrețin mirajul posibilității unei vieți de milionar și, odată cu ea, ordinea politică existentă…

C.T.:Ce viitor politic mai are Donald Trump după toată povestea asta?

E.C.:Unul deloc neglijabil. În societatea spectacolului, politica tinde să devină circ. Senzațiile tari sînt tot mai căutate, iar cei capabili să le ofere, tot mai importanți. În cel mai rău caz, ultimul show politic al lui Trump va fi, într-o formă sau alta, good for business.

C.T.: Se poate fractura Partidul Republican din cauza lui Trump?

E.C.:Probabil că nu. Majoritatea conducerii partidului s-a dezis deja de el. Dar, în contextul dificil pe care îl traversează Statele Unite pe plan intern și extern deopotrivă, este foarte posibil ca Partidul Republican să devină tot mai radical în viitor, încercînd să păstreze o parte cît mai mare din electoratul lui Trump. Aproape toate prejudecățile, inepțiile și teoriile conspirației pe care Trump le-a declamat cu voce tare au fost acceptate și promovate tacit de către acest partid încă de acum mult timp. Recent au fost declasificate documente în care glumițele rasiste ale președinților republicani Richard Nixon și Ronald Reagan erau la ordinea zilei.

C.T.: Cît de șifonată a ieșit de aici imaginea Americii?

E.C.:Foarte șifonată.

C.T.: Metoda lui Trump i-a încurajat  pe băieții care cred că puterea se cîștigă sau se păstrează cu forța?

E.C.:Pe cei care cred că puterea înseamnă forță, indiferent de cum se cîștigă, se păstrează sau se pierde aceasta. Pe cei care preferă dreptul forței în detrimentul forței dreptului.

C.T.: Premierul propus de un partid din România (AUR), un anume Georgescu, a jubilat miercuri noaptea pe FB că patrioții americani vor să salveze Statele Unite de hoția electorală a democraților, pusă la cale împreună cu China, Iranul, Rusia, Germania, Franța și alte puteri vrăjmașe. Trumpismul a făcut pui și pe la noi?

E.C.:Noi avem protocroniștii, conspiraționiștii și neolegionarii noștri, care sînt altceva, deși împărtășesc numeroase puncte comune cu trumpismul. Trumpismul, nimic altceva decît neoconservatorism convolut și împins la extrem, este o ideologie specifică Statelor Unite, un stat aflat în centrul economiei mondiale. Noi sîntem în semiperiferia ei, nu avem nici posibilitățile, nici anvergura internațională a Statelor Unite. În plus, noi am rezolvat cele mai importante tensiuni sociale cu ajutorul emigrației, ceea ce nu e o opțiune pentru americani. Deocamdată, AUR este echivalentul politic al unui balon de săpun, neavînd un program politic închegat, cu mize specifice și clar definite. Mi-e totuși teamă ca, pe fondul programului de austeritate pe care ni l-a pregătit actuala guvernare, să nu devină mai mult.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    SUPERCOMIC!
    ” lipsa unui sistem public de sănătate eficient, aspect care a devenit dureros de vizibil în cadrul pandemiei pe care o traversăm, șomajul în continuare ridicat, în ciuda anumitor eforturi ale administrației Trump în această direcție, discriminarea rasială, polarizarea educațională…”

    Cea mai buna ingrijire medicala e in SUA. Da, daca ai asigurare, corect. Cum a devenit dureros de vizibil in pandemie? Nu stiu. Ar prefera americanii sa fie in Liberia sau Bulgaria in timpul pandemiei? Nu cred.
    Somajul era acum un an cel mai mic din ultima jumate de secol. Acum, da, somajul e enorm in TOATA lumea.
    Discriminarea rasiala e groaznica. Si e contra albilor. Cine traieste aici stie ce vorbesc.
    Polarizare educationala nu stiu ce inseamna. Poate ca unii fac 2 clase in ghetou, altii merg la Harvard? Nu stiu ce vrea sa spuna intervievatul.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Cum să nu murim

    19 ianuarie 2021

    Mihai Eminescu a învățat să moară cu mult înainte de-a muri la un azil de nebuni și-a mai murit o dată cînd a ajuns nume de cofetărie în orășelele de […]

  • Școală să fie, dar și pușcărie!

    19 ianuarie 2021

    România se împarte iar în două: vaccinații și ceilalți. Elixirul Pfizer vine în doze mici și selective, așa că viața normală are de stat la coadă încă multe luni. Așa […]

  • Ce frumoasă vaccinare!

    19 ianuarie 2021

    „Trebuie să fim pregătiți și tocmai de aceea am convocat astăzi o întâlnire cu ministrul Sănătății și cu experții din domeniul vaccinologiei. Am evaluat stadiul pregătirilor României și am discutat […]

  • Metamorfoza țăranului român

    12 ianuarie 2021

    Dacă pînă acum cinci-șase ani mă dădeam de ceasul morții că boarea societății de consum a ocolit satele românești, astăzi cantitatea de supermarket-uri și de superbet-uri pe cap de băștinaș […]

  • Vaccinați, băieți, orice, numai vaccinați!

    12 ianuarie 2021

    Campania de vaccinare a devenit o tristă eroare de vorbire. Iohannis și-a retras capul din prompter și l-a lăsat pe bietul colonel Gheorghiță să încaseze singur cartușele urii populare, pe […]