Unde: Pe strada Brezoianu, la numărul 4, fix deasupra grajdului de transpiraţi Expirat, s-a deschis o chestie. Îi spun chestie pentru că habar n-am ce vrea să fie. Cînd am intrat eu părea a fi bar, dar un prieten mi-a zis că a văzut oameni în picioare, dansînd, într-o noapte pe la 3, că pe site-ul lor scrie că au şi solide de aruncat sub nas şi că pe acolo se întîmplă evenimente artistice. Deci e de toate. Numele vine de la identitatea locului într-o viaţă anterioară, cînd era tipografia Energiea.
Muzică: Nu ţin minte absolut nimic din muzica de acolo. Ştiu că puteam să conversez fără să răcnesc prea tare şi că nu mă deranja. Înseamnă că era digerabilă.
Cine: Locul e decorat vintage, evident. Că vintage e ultima cocălărie şi nimic nu e interesant dacă nu e vintage. Seamănă cu Atelierul Mecanic doar că e mai spaţios, mai spălat şi n-are aerul ăla de bombă sărăcăcioasă în care oamenii extrem de urîţi şi fără stimă de sine se simt confortabil, deşi se vede că a fost decorat cu ei în minte drept clienţi: chestii de epocă, rafturi de cărţi şi reclame la berea aia care începe cu „G“ şi o beau toţi pseudointelectualii cocliţi. Ei bine, în ciuda eforturilor organizatorilor de a face din locul acela un paradis pentru şomeri nebărbieriţi cu pantaloni coloraţi, era populat de oameni extrem de normali.
Cît: 10 lei o şurubelniţă sau o Cuba Libre, 7-8 berea. Decent.
WC: Cred că un psihiatru ar avea nişte teorii zglobii despre obsesia mea privind toaletele, dar nu vreau să aflu. Nu îmi place să strivesc corola de minuni a lumii. Cert e că Energiea are una dintre cele mai frumoase bude din tot Bucureştiul. Din păcate, vasul veceului era stropit din belşug cu urină, de unde trag concluzia că trecuse pe acolo un artist urban convins că perfecţiunea are întotdeauna nevoie de o tuşă personală.
