Pedelistul Trăşculescu şi pesedistul Stan sînt ca ilegaliştii comunişti care ajungeau în puşcărie. Vinovaţi în faţa legii, dar eroi ai partidelor din care fac parte. În cronicile de uz intern ale PDL şi PSD sacrificiile celor doi, care au riscat pentru partid, dacă n-or fi ridicate în slăvi, viva voce, cu siguranţă că sînt privite cu toată înţelegerea şi lăudate în şoaptă.
Pe faţă, şi pedeliştii şi pesediştii spun să se facă justiţie, dar la ei în culise suferă şi-şi fac curaj. Că doar nu-şi închipuie cineva că dacă Trăşculescu şi Stan au căzut în plasa DNA – cum or fi căzut! – vînătoarea de bani pentru partid a încetat. Or dacă pînă acum această activitate se desfăşura fără riscuri, de cînd au început să pice capete din cauza ei, partidele trebuie să-şi îmbărbăteze vînătorii fruntaşi şi să-i trateze cu tot respectul şi cu mărturisită durere pe cei căzuţi în luptă.
Dacă aţi băgat de seamă, din cînd în cînd cîte un greu din partidele împricinaţilor mai scapă nişte elogii bine simţite la adresa lor, pentru urechile camarazilor de luptă, după care, cam fără chef, pune placa justiţiarismului, pentru urechile alegătorilor.
În calendarele cu sfinţi în viaţă ai PDL şi USL numele lui Trăşculescu şi al lui Stan vor fi scrise cu litere groase, căci în nădejdea donaţiilor de bună voie din partea oamenilor de afaceri ar rămîne stîlpii neîmpodobiţi cu portretele candidaţilor, şoşonarii de partid ar abandona cauza şi s-ar alege praful de spornica tradiţie a atenţiilor pentru alegători.
Exclusiv online
cazurile par similare, cel putin asa privite de mine un cetatean simplu care se informeaza din media, si atunci ma intreb de ce exista decizii diferite? e domnul Stan un peste mai mare cu mai multe informatii care ar face sa „curga sange”?…cel putin din punct de vedere al demnitatii de om politic, in momentul in care esti implicat intr-un astfel de scandal faci un pas in spate … dar nu la noi, pentru ca noi nu intelegem cuvinte precum integritate, imagine publica, onoare, demisie…