Era o vreme când cumpăram revista România Mare pentru efectul comic al titlurilor și-al insultelor (abjecte) absurd de creative. Nu era presă, era literatură construită în jurul unui personaj isteric, agresiv și înduioșător de fățarnic, a cărui singură slăbiciune erau factoidele istorice. Nici nu puteai să te superi pe el. Tribunul intrase de ceva timp în faza inofensivă, în care doar lătra neputincios la marginea drumului. În acea perioadă, o obsesie devenise clară, plutind la suprafața titlurilor din revistă: Băsescu e grav bolnav și e ținut în viață doar de niște medicamente care-i parvin pe filiere obscure tocmai din Cuba. Puțini știu de boala lui, doar apropiații, dar Tribunul, care are propriile surse de încredere, a reușit să facă rost de informația asta și iată că ne avertizează și pe noi că destinele țării sunt gestionate de un muribund alcoolic. De-atunci au trecut vreo zece ani. Băsescu pare OK la capitolul sănătate, altele sunt problemele lui. Vadim, în schimb, trăiește doar ca memă pe Internet, datorită insultelor inventive pe care ni le-a încredințat în ultimii ani ai vieții.
Dar unde vreau să ajung? Au trecut vreo șapte luni de când Putin era pe patul de moarte. Între timp, parcă i-au dispărut petele, tremuratul, paloarea bolnavă a obrajilor. Mă rog, nu e clar dacă i-au dispărut, cert e că nu se mai vorbește despre ele. Omul pare că și-a revenit în acel mod discret în care faci o boală să dispară ignorând-o complet. Era deja absurd și trist că vrem ca o situație extrem de gravă din politica internațională să se rezolve biologic, prin decesul scandalagiului.
Acum mai avem o problemă: nu ne dăm seama cât de mult se împletesc analizele presupus obiective ale presei cu dorințele noastre. Cu toții vrem ca Rusia să iasă învinsă din războiul ăsta, cu toții îl detestăm pe Putin pentru toate crimele de război și abuzurile domestice împotriva presei, dar parcă am vrea să auzim și o prognoză obiectivă. Ce vrem știm deja. Ce nu știm e ce-o să se întâmple.
Altfel, când prinzi peștișorul de aur, nici nu e nevoie să te-ntrebe ce dorințe ai. Poate, mai simplu, să-ți ceară niște predicții pe zona de geopolitică.
