Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Exil pe-o coajă de piper

Zoom Exil pe-o coajă de piper

Sărăcia pute a rahat. Și îi pute doar săracului, nicidecum bogatului. Iar mie, copilă fiind, îmi crea un complex de inferioritate pe care nici o diplomă, nici o coroniță și nici o olimpiadă nu reușea să mi-l atenueze. Am început prin a-mi minți prietenele de la bloc că taică-miu era ambasador și că bomboanele astea pe care eu le dăruiesc, de sufletistă ce sunt, doar miliardarii italieni le mănâncă și, cu puțin noroc, și președintele Americii. Dacă era cuminte. Le mestecau pe nerăsuflate. Erau boabe de piper. Când scuipau sânge râdeam de ele, ținându-mă de burtă, și le dojeneam, tot eu, că n-aș fi crezut că sunt capabile să fie atât de proaste. Și mă simțeam răzbunată că nu mai put a sărăcie, nu ca moartele alea de foame, cel puțin. Pe verișoara-mea am mințit-o că ardeii iuți sunt prăjituri siciliene, aveam obsesia asta cu Italia, treaba mea de ce. Îi ieșea fum din urechi și plângea, săraca. Am râs sadic vreo săptămână. Nu mi-a vorbit vreo două. Și am sfârșit prin a găsi, din întâmplare, niște banane, bine împăturite într-un ziar, ascunse de maică-mea pe șifonierul din dormitor. Le-am mâncat cu coajă cu tot cât ai bate din palme și am intrat de urgență în spital. N-am murit, dar intoxicația a fost severă. Preț de câteva luni, corpul și fața mi-au fost devastate de o eczemă. Când am intrat în clasă, m-am îndreptat, ca de obicei, spre banca mea din ultimul rând. A fost drumul cel mai lung pe care l-am parcurs în viața mea. Aveam chipul desfigurat la propriu de la intoxicație și toata clasa râdea de se prăvălea pe jos de mine. Mi-am păstrat aparent calmul și m-am așezat demnă. Mi-am șters elegant șnurul de comandantă de detașament de câteva fire de praf imaginar și mi-am spus: ”Fir-ați ai dracu’ de păduchioși, râdeți. Râdeți de parcă vouă v-ar fi dat prin cap să dați coaja la o parte…’

De aia zic, domnu’ Palada, nu-i băgați în seamă. Lăsați-i să râdă de dumneavoastră. Habar n-au pufoșii ăștia cum e să-ți pută sărăcia a rahat.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    Place la mine.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]

  • Încă puțină cenzură, că nu dați de la voi

    30 iunie 2020

    De ani de zile, Facebook, cel puțin, acționează arbitrar și nejustificat într-un demers constant de amuțire a vocilor care nu respectă comoditatea politică. Dar nu este de ajuns, se pare, […]

  • Plai cu boi

    23 iunie 2020

    Cînd dăm și noi orbește în gropi, apelăm la postumele buruienoase ale tutorelui nostru suprem, Mihai Eminescu, la micile bijuterii fără perdea, comise cu autoironie prin hîrtoapele existenței sale năprasnice: […]

  • Păcănele mii și stele făclii

    23 iunie 2020

    E mare urgență să fie ajutate două ramuri economice, zice Guvernul: HoReCa și păcănelele. HoReCa apare în pozele cu premierul și cu președintele. Are cînd chipul măsliniu al libanezului Murad, […]