Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Exilul într-o împărăție dispărută

Zoom Exilul într-o împărăție dispărută

Prea multe lovituri de teatru în acest roman ambițios*, care vrea să fie și o frescă a Spaniei din perioada lui Franco și mai dincoace, și povestea unor amoruri care se termină prost, și istoria picarescă a unor intelectuali spanioli sau hispaniști, trecuți prin multe.

Totul începe de la o profesoară universitară din Madrid pe care o părăsește soțul pentru o tipă mai tînără. Ca să uite că a fost abandonată de ticălos, Blanca se duce la o bursă la o universitate mică din California, să pună ordine în hîrtiile rămase de la un profesor de literatură emigrat din Spania cu un an înainte de Războiul Civil. Aici îl cunoaște pe discipolul american al profesorului, dar și pe adversarul său, directorul departamentului, cu rădăcini în Spania și în Chile. Între cei doi e o rîcă veche, iar Blanca nimerește între ei. Misterele și loviturile de teatru din roman țin de permanentul du-te-vino între un trecut în care s-au adunat întîmplările și secretele a două generații, plus niște întîmplări dezgropate de pe la 1800, și un prezent suficient de complicat – sîntem în anul 1999! –, încît să nu-i poți da de cap cu una, cu două. De fapt, aici sînt trei romane clasice care se suprapun pe ici, pe colo, nu foarte complicate, luate în parte, dar cît se poate de interesante, chiar palpitante, din care María Dueñas face unul singur, folosind și trucurile postmoderne ale unui Paul Auster, dar și rețetarul verificat al romanelor-foileton. Izbutește ea în cele din urmă, atît că pe două dintre ele, cel al profesorului spaniol emigrat în America și cel al învățăcelului său care călătorește în Spania franchistă, săracă și înapoiată, le expediază în romanul bursierei de 45 de ani, pe care autoarea o pune să cînte la trei piane, ca să lege lucrurile, ceea ce se simte în ultima treime a cărții. Nu m-ar deranja numeroasele lovituri de teatru ale celui de-al doilea roman al Maríei Dueñas, dacă n-aș vedea că autoarea încearcă să mascheze cu ele faptul că a vrut mai mult decît a putut, în regim de urgență. După succesul cu Iubirile croitoresei, romanul ei de debut pe care, dacă mai țineți minte, l-am lăudat tot aici, María Dueñas s-a grăbit să-l publice pe cel de-al doilea, înainte de a-l stăpîni pe de-a-ntregul. Să ne înțelegem însă, cartea spanioloaicei, cu toate minusurile ei, are nenumărate plusuri care m-au făcut s-o citesc cu o plăcere tulburată doar de regretul că n-a fost lăsată mai mult la dospit. Ce avem și ce uităm are premisele unui mare roman despre exilul spaniolilor după Războiul Civil, ceea ce pînă la un punct izbutește să fie, dar și despre avatarurile tîrzii ale culturii spaniole în Lumea Nouă. Sînt gata să pariez însă că María Dueñas, talentată, cultă și ambițioasă, se va întoarce la acest roman, care acum e cam de raftul doi, al cărților care vor să fie și comerciale, și cu pretenții, dar de succes, ca să-l suie pe primul raft al literaturii spaniole de azi.

Traducerea cărții, într-o excelentă limbă română, are din păcate cîteva scame care țin de operațiunile făcute pe computer, în care se mai pierde cîte un cuvînt care n-ar trebui să dispară sau rămîne cîte un cuvînt care ar trebui șters. Nu știu a cui e vina, dar asta mă face să mă plec în fața corectorilor de pe alte vremuri, care n-ar fi lăsat să le scape asemenea scame.

* María Dueñas, Ce avem și ce uităm, traducere și note de Ileana Scipione, Ed. Polirom, 2013.

1 comentariu

  1. #1

    „Scamele” sint si urmele activitatii redactorilor. Nici ei nu mai sint (platiti si pregatiti) ca pe vremuri. Va spun din experienta personala.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Invitație la nuntă

    9 aprilie 2024

    Nimeni nu-i simte îngerului lipsa (mecanic de-ntreținere în cer). Veniți să reparați Apocalipsa, că dă Natura în marșarier! Cel care-a scris că veacul ăsta jalnic va fi religios ori de […]

  • Generalii lui Piedone

    8 aprilie 2024

    De cînd Piedone a devenit preferatul sondajelor, o armată de scarabei politici a început să fojgăie pe lîngă el ca împrejurul unui tomberon. Voiculescu i-a organizat o lansare fastuoasă la […]

  • Afectarea emoțională ca pseudonim al Apocalipsei

    2 aprilie 2024

    Baronii ISIS-ului fost-au „afectați emoțional“ de apariția jalnică a martirilor islamici cu hainele ferfeniță, cocîrjați, cu ochiul cît sarmaua și cu urechile lipsă la inventar. Acum cîțiva ani, cînd au […]

  • Maestrul Cîrstoiu

    1 aprilie 2024

    Nimeni nu spune că un medic, un ortoped cu practică de două decenii, profesor universitar, decan la UMF și manager de spital nu are mai multă îndreptățire școlară decît un […]

  • Iisus așteptînd într-o gară fără șine

    26 martie 2024

    De cînd mă știu am alergat pe urma norocului să-l prind de un picior. Cînd să-l ajung, m-a luat în coarne turma căci domn în țara orbilor e-un chior. Dacă […]

Editoriale
  • Invitație la nuntă

    9 aprilie 2024

    Nimeni nu-i simte îngerului lipsa (mecanic de-ntreținere în cer). Veniți să reparați Apocalipsa, că dă Natura în marșarier! Cel care-a scris că veacul ăsta jalnic va fi religios ori de […]

  • Generalii lui Piedone

    8 aprilie 2024

    De cînd Piedone a devenit preferatul sondajelor, o armată de scarabei politici a început să fojgăie pe lîngă el ca împrejurul unui tomberon. Voiculescu i-a organizat o lansare fastuoasă la […]

  • Afectarea emoțională ca pseudonim al Apocalipsei

    2 aprilie 2024

    Baronii ISIS-ului fost-au „afectați emoțional“ de apariția jalnică a martirilor islamici cu hainele ferfeniță, cocîrjați, cu ochiul cît sarmaua și cu urechile lipsă la inventar. Acum cîțiva ani, cînd au […]

  • Maestrul Cîrstoiu

    1 aprilie 2024

    Nimeni nu spune că un medic, un ortoped cu practică de două decenii, profesor universitar, decan la UMF și manager de spital nu are mai multă îndreptățire școlară decît un […]

  • Iisus așteptînd într-o gară fără șine

    26 martie 2024

    De cînd mă știu am alergat pe urma norocului să-l prind de un picior. Cînd să-l ajung, m-a luat în coarne turma căci domn în țara orbilor e-un chior. Dacă […]

  • O nuntă mare cît un război

    25 martie 2024

    Pînă la vomă au repetat politicienii români clișeele cu NATO: că sîntem parte a alianței și că nu trebuie să mișcăm un deget, fiind total protejați, scutiți de orice deranj. […]

bijuterii argint