Fabrica de marmote a lui Charlie Kirk

Cum e și normal, peste 99% din populația României habar n-avea cine a fost recentul împușcat Charlie Kirk. Așa că, în buna tradiție strămoșească, toți habarniștii au avut habar din secunda doi. E, probabil, cea mai puternică moștenire națională: o formidabilă inteligență speculativă, dar ignorantă, numai bună de agățat în cuiul identității naționale.

Așadar, la numai cîteva ore de la crimă, teoriile românești și internaționale (păreriști din toate țările, uniți-vă!) au explodat. A fost suficient să fie împușcat în gît într-un campus universitar, unde venise să propovăduiască, și delirul a pornit la vale. De multă vreme nu am mai văzut așa siguranță a părerilor, o asemenea lumină detectivistică, ditamai demonstrațiile cu deștu-ntins către adversari. Voi ați făcut-o, voi și mama voastră, aia cu ochiul de sticlă. Dezvăluirea numelui asasinului prezumtiv a declanșat o nebunie și mai mare. Inscripțiile de pe cartușe, fotografiile de familie, declarațiile unui celebru profesor activist, cu un nume nefericit în astfel de situații – Costelo (mai lipsea Abbott) –, toate au grămădit vinovăția pe partide, pe ideologii, pe politici. Două tabere își scot ochii. Victima? Păi, victima a fost, pe rînd, un geniu creștin ortodox și un gunoi rasist, care a făcut bine să umple lada de gunoi a istoriei.

Pe scurt și pentru cei care habar n-au cine este acest nou american, care, se pare, va intra în Panteon, alături de Martin Luther King, Charlie Kirk era un promoter al republicanismului trumpist și umbla din universitate în universitate și propovăduia de-ale lui, pentru luminarea tinerimii „studioase“ care greșise calea cea bună. L-am văzut și am cam rîs. Ataca subiecte diferite fără să stăpînească chestii elementare. Biologie, istorie, sociologie, morală. Grăia după cum îi erau felul și credința. Însă exemplele și logica pe care o urma erau puerile, eronate, fragmentare și, de cele mai multe ori, ar fi putut fi răsturnate de un elev de liceu din România, cu note umpik peste 8. Enumăr cîteva: regimul armelor, imigrația, dreptul la avort, dreapta credință, socialismul, execuțiile publice, egalitatea în drepturi, regimul muncii etc. Cine crede însă că spunea numai prostii se înșală. Uneori o nimerea – și cred era numai nițel bun-simț. De exemplu, prezența băieților sau bărbaților care se cred fete în veceurile și competițiile feminine. Sau politica angajărilor, bazate pe merit și nu pe privilegii. Oricît de curios ar părea, nu era nici rasist, doar că respingea globalizarea suferințelor populației de culoare. Nega restrîngerea sclaviei la rasa albă și constata că a fost și mai e prezentă peste tot în lume. Avalanșa de argumente reale și închipuiri era prezentată cu calm, fără să se teamă de întreruperi. Succesul lui a fost enorm, iar asta i-a adus nu numai celebritate, dar și bani.

Partea nașpa s-a odihnit, însă, de partea cealaltă a baricadei. Nimeni din public (acela pe care l-am văzut în multele-i clipuri) nu a izbutit să-i dea un răspuns corect, să schimbe argumentele. Studenții nu aveau noțiuni elementare de istorie, geografie și politică și l-au crezut pe cuvînt. Pentru Kirk a fost o nimica toată să le răstoarne non-argumentele. Pot să dau un exemplu, în care apare și un student român, republican. Voind să demonstreze caracterul criminal al „socialismului“, a apelat numai la exemple din comunism. Nimeni nu i-a putut explica un lucru simplu: în ciuda faptului că țări și regimuri se caracterizau ca socialiste, erau conduse de un partid unic, comunist. „Socialismul“ era blana de oaie cu care ieșeau în lume. Efectul demonstrației lui a fost ucigător. Toți studenții știau că muriseră cîteva zeci de milioane de oameni. Cine și cum o făcuse – pauză. Asta nu e o simplă incultură, ci un biet pospai cu diplomă.

Kirk, spre deosebire de miliardarii americani, nu a fondat o fabrică, nu a dezvoltat vreo tehnologie, nu a creat un medicament, nu a bătut nici măcar un cui în vreun domeniu. Cei despre care vorbim, da. Fiecare a făcut un mare biznis (business). De aia i-a ascultat lumea, nu pentru părerile lor biologice, sociologice, medicale etc. Ba, dacă îmi permiteți, Steve Jobs a murit din cauza neștiinței miliardare: fructarian convins fiind, și-a distrus pancreasul. Eu însumi cunosc (am cunoscut) intelectuali de vîrf care ajunseseră sclavi ai vindecătorilor miraculoși. Dar asta e altă poveste.

Tot ce a realizat Kirk – și e mare lucru, indiferent dacă e de bine sau de rău – a fost că a inventat o fabrică de marmote care să împacheteze ideologia republicană. A făcut bani din influensăreală. Nu că n-ar fi marmote și-n partea cealaltă, oho! Dar uite că a murit, împușcat sub ochii publicului. Și au început aberațiile. Lichidat de stînga marxist-progresist-comunistă. Să-i stîrpim. Să-i interzicem. Să-i pușcărim! Lichidat de extrema-dreapta, pentru care Charlie Kirk nu era destul de, astfel că putea fi confundat cu stînga. Puținele resturi scrise și vizuale ale criminalului au fost exploatate cu dibăcie de ambele tabere. E de stînga! E de dreapta! Ba e de stînga, nenorociților! Ba e de dreapta, gunoaielor! Și nimeni nu pare să ia în considerare că cel mai probabil e vorba de încă unu’ sărit de pe fix, într-o țară în care, în 2023, au avut loc peste 300 de incidente de tip „mass shooting“ (cu minimum patru victime, excluzînd atacatorul). Și o crimă la fiecare jumătate de oră. Asta nu contează. Hai să dăm mînă cu mînă și să vînăm pe cineva!