Un corporatist care lucrează la o multinațională din Pipera a căzut de 1 aprilie în propria plasă, după ce s-a păcălit singur că job-ul pe care-l are e foarte OK și că nu-l deranjează deloc să muncească intens zece ore pe zi într-un birou plin de oameni anoști.
Tânărul a pus la cale farsa cu foarte multă meticulozitate. El a apelat la mai mulți colegi de birou, pe care i-a rugat să-i fie complici și să nu-l mai plictisească toată ziua cu poveștile lor neinteresante din concediu despre cum în străinătate e altfel decât la noi. După ce a obținut ajutorul oamenilor cu care lucrează, corporatistul a trecut la pasul următor. El a vorbit cu un taximetrist să vină să-l ia de acasă, pentru a merge în condiții decente până la biroul său din celălalt capăt al Bucureștiului. ”A trebui să-i dau 25 de lei taximetristului, dar nici o sumă nu e prea mare dacă vrei ca păcăleala să iasă ca la carte”, a explicat corporatistul, care a călătorit astfel către locul de muncă fără ca jumătate de autobuz să transpire pe el timp de 45 de minute.
Farsa de 1 aprilie n-ar fi fost însă posibilă fără ajutorul șefului său, care a lipsit din cauza unei gripe foarte nasoale. ”Adevărul e că, atunci când șeful nu e la birou, sunt foarte ușor de păcălit că îmi place job-ul meu. Ce să zic, am naivitatea unui copil. Mereu mă distrez pe seama mea și a credulității mele”, a explicat corporatistul.
Pentru că orice farsă are și un moment în care totul e dat pe față, tânărul care lucrează în Pipera a aflat în cele din urmă că, de fapt, își urăște job-ul. ”Se făcuse ora 1 și mă pregăteam să plec la cantină, în pauza de masă, când m-am trezit că trebuie să termin niște rapoarte până a doua zi. Atunci mi-am dat seama că totul e, de fapt, o păcăleală și că nu-mi place deloc munca mea. Mi-am și zis: Bine lucrat, George, foarte reușită farsa. Ce să zic, m-ai prins, chiar am picat în plasa ta pentru câteva ore.”
Corporatistul a spus că nu se supără în astfel de situații, deoarece știe să guste o glumă bună: ”Mai sunt și unii care se supără atunci când își dau seama că s-au păcălit singuri că sunt mulțumiți de viața lor. Încep să se enerveze, să spargă lucruri. Nu pot să-i înțeleg pe acei oameni. Ar trebui să fie mai relaxați și să arate că au simțul umorului”.
Publicat în Cațavencii, nr. 13 (91) 2013
