Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Figurant într-un film de anticipație

Zoom Figurant într-un film de anticipație

În 1990, pe la începutul verii, lui Roger Câmpeanu îi vine o idee de anchetă printre scriitori. Roger încă era secretar general de redacție la România literară – avea să plece cîteva luni mai tîrziu. Ancheta avea o singură întrebar: „Cum va fi Bucureștiul în anul 2000?“. Cu întrebarea asta în cap m-am dus în Statele Unite la o bursă pentru jurnaliști. Cînd am văzut New York-ul, m-au trecut toate uimirile din lume. Mă simțeam în plin SF. După cîteva zile recunoșteam turiștii în șuvoaiele de oameni de pe trotuare: căscau gura la zgîrie-nori, ca și mine, și umblau cu aparatul de fotografiat atîrnat de gît.

În Times Square, pe unde treceam aproape zilnic, turiști în evoluție browniană, vînzători de ceasuri cu tarabe rapid demontabile, predicatori care vesteau Apocalipsa, jucători la alba-neagra, tipe somnoroase cu rochii ultrascurte, roșii, galbene sau roz, care ieșeau la agățat în mijlocul zilei.

La București, cînd plecasem, Piața Universității aproape că se golise. Trecuseră alegerile. Dincă Gogoșarul ce se mai afera pe acolo, cu portavocea lui roșie, printre cele cîteva zeci de protestatari care se plimbau pe trotuare și, pe peluza de la Teatrul Național, cele două corturi cu greviști ai foamei. În rest, străzi prăfuite și pietoni ce uitaseră de zîmbetele de la Revoluție, cărora le luase locul un soi de nedumerire. Eram, totuși, optimist. Și cînd am văzut niște profesori care veniseră la New York din America profundă la fel de uimiți ca și mine de înfățișarea orașului, mi-au mai trecut senzațiile de figurant într-un film de anticipație.

M-am gîndit că poate și la București vor apărea niște zgîrie-nori, dar mai mici, ca să rămînă în picioare la cutremure. Taxiurile aveau să fie galbene – ceea ce era mai simplu. După ce am văzut marea librărie Barnes & Noble, mi-am închipuit că așa ceva ar fi putut apărea și la București și că imensa clădire cu coloane de pe Știrbei Vodă, de la balconul căreia Ceaușescu primise ultima defilare de 23 August, ar fi putut deveni sediu pentru expoziții de tot soiul sau un ciudat hipermarket. Casa Poporului mă încurca. Mi se părea urîtă și inutilă. Pe atunci nimeni n-ar fi îndrăznit nici măcar să se gîndească la viitoarea ei utilizare, care avea să se apropie de gustul lui Ceaușescu, în absența lui.

Într-o seară, văd la televizor imagini din București, de la mineriada din iunie. Mai întîi nu mi-a venit să cred, apoi am recunoscut Universitatea, echipamentul minerilor (nou-nouț!) care fugăreau civili și pe cei pe care-i prindeau îi loveau cu ciomege și cu răngi. Năucit de Bucureștiul anului 1990, am uitat cu desăvîrșire de ancheta lui Roger. Mi-am adus aminte de ea acum cîteva zile cînd am dat de un carnet cu pagini galbene în care am făcut însemnări cît am stat la New York.




Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Războiul Rusiei cu Rusia Kieveană

    24 mai 2022

    (dedic acest poem primarului Kievului, Vitali Kliciko, care a mărturisit că mama sa e rusoaică) Tovarășe Babaev, dumneata, care-ai mîncat de mic fasciști cu hrișcă, n-ai fi crezut că se […]

  • Țara noastră, biciclista

    24 mai 2022

    A început de ieri să cadă câte-un ban. Și după aia încă unul, și încă unul, și încă unul. Practic, e aversă de bani deasupra întregii Românii. Primarii n-au decât […]

  • Adio, arme, drum bun, generali!

    23 mai 2022

    Sînt destule locuri în România de unde se poate auzi războiul din Ucraina. Alarmele aeriene din Ismail, bombardamentele din Odessa și din Insula Șerpilor se aud bine la Chilia Veche, […]

  • O profeție

    17 mai 2022

    El a sosit să-și caute coșciugul și a scurmat vreo șapte văi cu plugul, dar supărat s-a dus să se îmbete în crîșmă, la doi pași de rîul Lethe. A […]

  • Bolovannis

    16 mai 2022

    „Vinovat este Putin.“ Așa sună ultima inepție a lui Iohannis. Așa arată concluzia ultimilor șapte ani de stagnare și inutilitate, de impostură intelectuală și nonsens politic. Așa arată viitorii trei […]

Editoriale
  • Războiul Rusiei cu Rusia Kieveană

    24 mai 2022

    (dedic acest poem primarului Kievului, Vitali Kliciko, care a mărturisit că mama sa e rusoaică) Tovarășe Babaev, dumneata, care-ai mîncat de mic fasciști cu hrișcă, n-ai fi crezut că se […]

  • Țara noastră, biciclista

    24 mai 2022

    A început de ieri să cadă câte-un ban. Și după aia încă unul, și încă unul, și încă unul. Practic, e aversă de bani deasupra întregii Românii. Primarii n-au decât […]

  • Adio, arme, drum bun, generali!

    23 mai 2022

    Sînt destule locuri în România de unde se poate auzi războiul din Ucraina. Alarmele aeriene din Ismail, bombardamentele din Odessa și din Insula Șerpilor se aud bine la Chilia Veche, […]

  • O profeție

    17 mai 2022

    El a sosit să-și caute coșciugul și a scurmat vreo șapte văi cu plugul, dar supărat s-a dus să se îmbete în crîșmă, la doi pași de rîul Lethe. A […]

  • Bolovannis

    16 mai 2022

    „Vinovat este Putin.“ Așa sună ultima inepție a lui Iohannis. Așa arată concluzia ultimilor șapte ani de stagnare și inutilitate, de impostură intelectuală și nonsens politic. Așa arată viitorii trei […]

  • Ziua în care Dumnezeu a fost lăsat la vatră, odată cu tatăl meu

    10 mai 2022

    Biata mea mamă, cum să nu se sperie că-n loc să fi rămas un gînd de-al ei, neîntinat de hulpava materie, m-a scos ca pe-un sobol dintr-un bordei? Poate că […]