Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Fiscul sau moartea

Zoom Fiscul sau moartea

De curînd, la o bere, băiatul meu cel mare mi-a strecurat, conspirativ, o scrisorică sosită pe numele meu la adresa fostei soții, adresă unde nu mai locuiesc de vreo treisprezece ani. "Ia-o – mi-a zis –, se pare că ai ceva de plătit. Cică niște impozite." Senin, ca orice om care se știe fără de păcat, am băgat-o-n buzunar și am deschis-o mai tîrziu. Pe măsură ce citeam, umbra Fiscului îmi întuneca vederea. Aveam de plătit. Eram un fugar evadat în purgatoriul fiscal numit București. Un inconștient care credea că viața e simplă. Dar mă găbjiseră. Scrisorica venea de la Direcția Venituri Buget Local Sector 2, Serviciul impunere persoane fizice II. După treisprezece ani, impozitul pe casă, strîns îmbrățișat cu penalizările de rigoare, își ivise căpșorul cu multe zerouri. Ceva mai jos, alt impozit, pe mașina radiată din 2000 și penalitățile aferente, îmi surîdea sardonic. Povestea mașinii e una de vise rele. Ca să-mi ajut un amic, luasem, înainte de '89, pe numele meu, o Simca răpciugoasă, de care m-am descotorosit în '90. Zece ani am plătit la ea, pentru că noul proprietar a dispărut ca măgarul în ceață. An de an, marcam banul, neputînd să dovedesc că nu am avut-o, n-o am și nu o voi mai stăpîni vreodată. Însă începutul noului mileniu m-a scăpat de greaua moștenire. Mai mult, odată cu Simca, s-a sfîrșit și o căsnicie. Băiat finuț, am lăsat totul în urmă: acte, casă, trecut și impozite.

Cu o vorbă proastă, tot răul era spre bine. Numai Fiscul n-a aflat că nu mai sînt ce-am fost. Mă găsise și îmi trimisese acea scrisorică de amor pentru buzunarele mele. Dragostea costă, iar în cazul meu suma se ridica la 1.300 de lei. Înclin să cred că la Altex era mai ieftin. Greu îi scoți din cap omului ideea că n-are datorii la stat. O clipă, nici n-am crezut că era vorba de mine. Cu excepția numelui, totul, absolut totul era din altă poveste. CNP-ul descinsese dintr-o poveste SF și începea cu 7000000. Adresa și proprietățile erau greșite. Pînă și adresa de mail, deși îmi parvenise corect, era năucitoare: "floriniaru@yahoo.ro". Numai datoriile erau cu virgulă. Pînă la urmă, tot eu trebuia să scot castanele din foc, cu mînuțele astea două: "în cazul în care nu mai dețineți imobilul din str. … nr. …, aveați obligația conform legislației în vigoare să prezentați atît dvs., cît și noul proprietar, Sentința Civilă definitivă și irevocabilă care atesta cele semnalate de dvs.". Toate astea, după treisprezece ani de tăcere lucrativă și nevinovată! În care nimeni n-a trimis nici un act, nici măcar un bilețel roz. Pe slujbașii de la Fisc i-a durut în pix. Acum, trebuie să prezint cartea de identitate, decizia tribunalului, radierea sau duplicatul de radiere emis de Serviciul Permise și Înmatriculări Auto.

Degeaba mă dau de ceasul morții. Ceva îmi spune că voi bate drumuri lungi, voi răvăși arhive, voi răsfoi registre, la cozi interminabile. Ceva o să lipsească, sînt sigur. Am să dau declarații peste declarații și voi sfîrși în brațele unui avocat, degeaba. Sînt prins în cleștele fiscal. Între timp, boul care și-a băut cafelele timp de treisprezece și-a făcut planul.

Publicat în Cațavencii, nr. 8(86), 2013

1 comentariu

  1. #1

    Astia de cand se informatizeaza parca sunt si mai batuti in cap. Vai de pingelele si nervii contribuabilului!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint