Ţara celor o mie de fleacuri – Sînt extrem de dezamăgit de cerșetorii din ziua de azi. Nu mai vezi omul cu boală incurabilă, omul fără un membru, mama cu pruncul rahitic care plînge sau măcar look-ul ăla de om amărît.
Săptămîna trecută eram în metroul spre Militari, cînd la o stație s-au urcat un tinerel cu un copil grăsuț, de vreo 10 ani, de mînă. Erau perfect normali, curăței, îmbrăcați decent, asta pînă cînd s-au pus pe treabă. Ăla bătrînu’ s-a apucat să lălăie clasicul pomelnic cu Sfînta Maria, Dumnezeu, frații bolnavi, iar ăla micu’ îi ținea isonul etc. Aproape că mă apucase mila, cînd am observat ce adidași are și am început să mă întreb dacă nu cumva eu sînt cerșetorul din peisaj.
