Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

FLORIN LĂZĂRESCU: „Prea multe oficialități nu-și dau seama cît de importantă e cultura vie“

Zoom FLORIN LĂZĂRESCU: „Prea multe oficialități nu-și dau seama cît de importantă e cultura vie“

Are atît de multe proiecte încît n-are timp să le ducă pe toate la capăt. I s-a stricat frigiderul. Crede că ne-am isterizat cu toți. Poartă mască. Speră că anul ăsta, anul vaccinului, se va ține FILIT-ul. A terminat un roman și, dacă nu era pandemia, anul trecut ar fi regizat primul său film. În două cuvinte, Florin Lăzărescu.

Cristian Teodorescu: Am ajuns cu un etaj mai sus în imobilul pandemiei. De la întrebarea „Porți mască?“ am ajuns la „Te vaccinezi?“. Ești pentru sau pentru contra?

Florin Lăzărescu: Întîi îmi vine să zic că părerea mea mai lipsea ca să se închidă cercul părerilor și credințelor despre pandemie. Văd și aud atîtea păreri peste tot, încît mi s-a acrit de ele și, cel puțin în public, m-am cam ferit să vorbesc despre asta. Dar am și eu opiniile mele, dacă tot întrebi. Ca om născut între zeci de povestași care au trecut prin război, totdeauna am avut în subconștient teama că o să prind o grozăvie la un moment dat în viață. Dar nu ciudățenia asta de pandemie, pe care n-o anticipam ca dimensiune nici cînd auzeam că s-a mutat din China în Italia. Nici măcar în februarie anul trecut nu aș fi putut crede că lumea se va bate pe hîrtie igienică și pe drojdie, să-mi văd copilul obișnuindu-se cu ideea că oamenii poartă în mod normal mască ori că, după mieunatul pisicii, sunetul pe care îl va învăța să-l imite cel mai bine va fi cel al ambulanțelor. Altfel am mers cu valul: am făcut lockdown-ul, am ieșit din nou la muncă, am purtat mască, am fost la mare, am văzut la apropiați cam ce produce virusul, m-am reîntors cu munca la domiciliu, acum sînt din nou la birou. Mi se pare un haos pe care nu-l controlează nimeni pînă la capăt, după care totul trebuie regîndit. Din care, ca la război, sper să supraviețuiască cît mai mulți. Știu cîțiva oameni din apropiere pe care virusul i-a omorît, cîțiva care au avut forme severe, cu chinuri înfiorătoare, cîțiva care au suferit ca la o banală răceală și foarte mulți apropiați depistați cu COVID care nu au avut absolut nimic. Cert e că jucăm cu toții un fel de ruletă rusească în care beneficiem de mai multe pistoale descărcate, dintre care unul are, totuși, un glonț în butoiaș. Am purtat și port mască. I-am văzut eficiența la interior, cînd au apărut cazurile la serviciu. Cred că e aproape inutilă la plimbare în aer liber. DSP-ul nu te consideră contact dacă ai stat sub 15 minute în prezența unei persoane bolnave, nici nu vrea să te testeze, considerînd riscul de infectare inexistent. Pe lîngă oamenii din aer liber trec în cîteva secunde, nu pricep noima de a purta mască în mers, exceptînd marile aglomerații sau dacă stai mult de vorbă în grup. În ce situație stai pe stradă mai mult de 15 minute lîngă unul și același necunoscut? La terasă, să zicem, dar acolo ai voie fără mască. E un nonsens la mijloc. Mă voi vaccina cu prima ocazie, pentru că pe moment nu văd altă cale rezonabilă, cu mai puține riscuri, pentru a reveni la normal.

C.T.: Aud că ai scris cu folos anul trecut. Sau sînt zvonuri?

F.L.: Deorece anul trecut „am beneficiat“ de tăierea finanțării pentru FILIT și de imposibilitatea de a organiza un festival la dimensiunile edițiilor anterioare, am avut mai mult timp și mintea mai liberă ca să scriu și eu, după șapte ani, un roman. Încă lucrez la el, îl mai cizelez, dar în mare parte sînt mulțumit de cum mi-a ieșit. O să-l predau cît de curînd Editurii Polirom și de-atunci înainte publicul va hotărî ce-a ieșit.

C.T.: Tu ai ajuns la etapa în care e suficient numele autorului ca să recomande cartea, dar ce le spune editura librarilor despre romanul tău?

F.L.: Sincer – și nu-i în avantajul meu să o spun în gura mare 🙂 –, nu cred că-i mare entuziasm printre librari cînd primesc cartea unui autor român contemporan, cu foarte puține excepții. Cred că scriitorii români contemporani sînt în general enervanți pentru librari, insistă să se bage în seamă cînd există atîția scriitori adevărați, străini, care se vînd aproape de la sine (de fapt, datorită unui imens aparat de marketing internațional), vin prin librării și întreabă unde-s cărțile lor, se plîng pe unde-apucă. Dacă nu ești în lista foarte scurtă a autorilor despre care știu și necititorii că „se vînd“, prima reacție a celor mai mulți librari cred că e „Hai să vedem cum scăpăm de săracu’ ăsta care ține raftul ocupat degeaba“. Editura – oricare editură serioasă – are un întreg mecanism de promovare aplicat în mod egal tuturor noutăților. Diferența de impact vine de la ce aduce autorul în plus – apariții la televizor, influensăreală online, scandaluri în care e implicat, un fular așezat mai cool la evenimente publice sau în poze. Am impresia că Polirom-ul ține la mine și mă publică chiar dacă nu-i aduc mare profit financiar, cred că există chiar și librari care nu mă scot de pe raft după o săptămînă și sînt sigur că există măcar vreo trei mii de oameni în România interesați de ceea ce scriu eu. Iar pentru mine asta înseamnă destul. Cred că și dacă vinde încet-încet o mie de exemplare pe tot cuprinsul țării, la concurență în librărie cu marile nume ale literaturii universale, un autor român e relevant. Restul e chestiune de marketing.

C.T.: Cum ți-a fost anul trecut – în afară de scris?

F.L.: În afară de scris și de ce-am răspuns – cam lung – la prima întrebare, m-am jucat enorm de mult cu Mira, am învățat de la ea să-mi retrăiesc copilăria, să-mi amintesc cum e să privești uimit și fericit lumea.

C.T.: Filmul a cam tras targa pe uscat anul trecut. Ai vreun scenariu care așteaptă anotimpul în care vom da masca jos?

F.L.: Vreo trei. Mai mult, la sfîrșit de 2019 mă hotărîsem pentru 2020 – aveam planul, scenariul și echipa – să testez o mai veche vanitate, cred: să regizez și eu măcar un scurtmetraj, să-mi dau seama dacă e doar o impresie sau chiar sînt în stare de asta.

C.T.: Ministerul Culturii s-a supărat pe regizorul Alexander Nanau că a zis că nu poate primi o decorație într-un an în care cultura a fost tratată cu dindărătul de oficialități, ceea ce i-a supărat pe mulți din lumea filmului și a scrisului, și pe ministrul Culturii. Așa am aflat că pe ministrul Culturii îl cheamă Bogdan Gheorghiu. Îl știai?

F.L.: Dacă o instituție publică ajunge să „se supere“ – printr-un reprezentant, oricare ar fi el – și trece la „ba pe-a mă-tii“ cu artiștii, mă tem că-i greu de zis ceva bun despre instituția respectivă. Problema adevărată e că prea multe oficialități nu-și dau seama cît de importantă e cultura vie și ce beneficii poate aduce aceasta. Oricît și oricum ne-am chinui, nu vom avea în viitoarele decenii școli, spitale sau autostrăzi comparabile cu cele ale țărilor dezvoltate. În schimb, cu fonduri infinit mai puține decît cele presupuse de oricare alt minister, cu viziune și oameni care chiar se pricep, cultura poate fi pusă pe picioare, mai mult, poate funcționa la cel mai înalt nivel, cu beneficii pentru toată lumea, nu doar de imagine, chiar și financiare.

C.T.: Anul trecut ați suspendat FILIT-ul. Anul ăsta cum faceți?

F.L.: Drept vorbind, pandemia a suspendat FILIT-ul, nu noi. Las’ că finanțarea ne-a fost redusă la zero încă din perioada lockdown-ului, dar festivalul nu se putea desfășura normal nici dacă aveam buget de milioane. Din motive obiective precum teama, imposibilitatea de a circula și interdicția de a organiza evenimente publice de amploare. Chiar și așa, am gîndit o ediție de continuitate, cu artiști din Iași, la care să participe un public local restrîns, respectînd toate normele de siguranță. La sfîrșitul primei zile de evenimente – dedicate memoriei lui Emil Brumaru – am aflat că cinci dintre colegii noștri de la tehnic erau infectați cu COVID. Cum să continuăm în aceste condiții? Anul acesta sîntem din start mai optimiști, avînd în vedere apariția vaccinului. Pe hîrtie, Muzeul Național al Literaturii Române din Iași gîndește FILIT-ul la dimensiuni normale, cu peste 200 de invitați din toată lumea și peste 100 de evenimente în cinci zile din toamnă. Dar nu depinde de noi ce și dacă se va putea face. Ce ține de noi facem ca de obicei, nu ne-am lenevit brusc.

C.T.: Elif Shafak, romanciera turco-britanică, susține că schimbările pe care le-a adus COVID-ul în viața noastră au început mult mai devreme. Tu ce zici?

F.L.: De-acord, dacă mă gîndesc că înainte de pandemie lumea deja era un mușuroi isteric prin care parcă tot dădea cineva cu bățul. Pandemia a dus isteria la maximum. Va trebui să ne liniștim la un moment dat și să regîndim lumea la rece.

C.T.: Ce-ți lipsește?

F.L.: Pe moment, cred că o chitară electrică, un frigider care să-l înlocuiască pe cel stricat și poate un gard nou la casă.

C.T.: Ce-ți prisosește?

F.L.: Am prea multe idei. De roman, scenarii, piese de teatru, evenimente. Dac-aș avea mai puține, poate le-aș duce pe toate mai bine la capăt.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Tulpina din grădina Maicii Domnului

    2 martie 2021

    Motto: Într-o grădină, sub o tulpină, zării un virus ca o lumină. Să-l rup se strică, să-l las mi-e frică, că vine altul și ni-l ridică. A trebuit să treacă […]

  • America ungarului cenușiu

    2 martie 2021

    Puține țări de pe planeta Pămînt egalează România în devotamentul arătat Americii. Parteneriatul strategic pe care, altminteri, SUA îl are cu multe națiuni a atins la noi standarde evanghelice și […]

  • Nepriceputul cu patalama

    2 martie 2021

    Cu 15 zile înainte de a se împlini 165 de ani de la dezrobirea romilor în Țara Românească (166 de ani de la dezrobirea lor în Moldova), Curtea de Apel […]

  • O moarte simbolică

    23 februarie 2021

    Înainte de a se fi măritat cu aprigul bărbătuș Vijulie, femeia cu barbă Stelian Tănase nu părea a ști să dea în bobi și a citi în zațul cafelei, ca […]

  • A venit și vremea arătării diplomelor

    23 februarie 2021

    În toate campaniile, PNL și USR-PLUS s-au dat mai școliți ca proștii de la PSD. Au lăsat mereu să se înțeleagă că ei sînt legitimați de cunoștințe dobîndite în universități […]