Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

FLORIN LĂZĂRESCU: „Succesul meu literar depinde în mod direct de succesul literaturii române”

Zoom FLORIN LĂZĂRESCU: „Succesul meu literar depinde în mod direct de succesul literaturii române”

De cînd face parte din echipa FILIT, prozatorul, dramaturgul și scenaristul Florin Lăzărescu își vede de treburile sale literare printre picături. Nu se plînge, chiar dacă mai pierde cîte un tren din cauza asta.

Cristian Teodorescu: Data trecută cînd am stat de vorbă, erai după succesul filmului Aferim!, regizat de Radu Jude, cu scenariul scris de tine, care tocmai luase Ursul de Argint la Berlinală. Ai mai scris un scenariu de atunci sau îți încarci bateriile?

Florin Lăzărescu: Am încontinuu două-trei proiecte cinematografice în lucru. În diverse stadii, cu diverși regizori. Însă, cum de vreo șase ani proiectul meu major e FILIT, festivalul de literatură și traducere de la Iași, nu prea am timp să mă dedic lor așa cum trebuie și ar merita. Am ratat, spre exemplu, o colaborare pe care Radu Jude și-o dorea atît la Inimi cicatrizate, cît și la Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari. Am încercat să mă documentez, să scriu din mers pentru aceste două filme, dar n-a funcționat. Radu a fost un tren prea rapid pentru mine după Aferim!. Fie n-a oprit el unde îl așteptam, fie n-am ajuns eu la timp în gările unde oprea el pentru mine. Pe de altă parte, mai avem vreo zece idei în lucru și sigur ne vom mai întîlni pentru un film împreună. Altfel, din mers, am reușit să duc pînă la capăt patru scurtmetraje. Cel mai aproape de realizare e Bergman – scenă dintr-o căsnicie, o poveste la care țin foarte mult și sînt sigur vă ieși fain, în regia lui Ștefan Constantinescu. Scenariul e depus la finanțare CNC, sper să o și primim. Și-am mai scris și-o piesă de teatru, împreună cu Lucian Dan Teodorovici, pentru Naționalul ieșean, care va avea premiera în aprilie… Asta, pe scurt. Totdeauna îmi încarc  bateriile pe fugă.

C.T.: Te duci în sălile de cinema de la mall, să vezi un film și să ronțăi floricele de porumb, ca majoritatea publicului?

F.L.: La cinema mall mă duc doar cînd e acolo o premieră a vreunui film românesc. Adică foarte rar. În rest, sincer, am patru canale plătite cu filme de mall, plus lungul și latul Internetului.

C.T.: Dar cu proza cum stai – scoți ceva anul ăsta?

F.L.: Realist vorbind, nu cred că reușesc anul acesta să termin romanul pe care îl am în cap, structurat pe hîrtie. În condițiile în care totul ar merge brici, teoretic, l-aș termina pînă în toamnă. Practic, nu cred.

C.T.: Ești coordonator de programe la FILIT. Ce înseamnă asta?

F.L.: E o poveste foarte lungă. Pe scurt, la o ediție FILIT normală trebuie să aduci în Iași timp de cinci zile vreo trei sute de invitați de marcă din lumea literaturii de pretutindeni, pe care să-i distribui în grupe de doi-trei și pînă la zece, în vreo sută și cincizeci de evenimente, la care participă peste treizeci de mii de oameni. De cele mai multe ori, e o întreagă poveste fie și dacă luăm un singur invitat: cum îl alegi, cînd îl inviți, în ce condiții acceptă să vină, pe ce rute și cu ce ajunge, cine îl preia în grijă, unde doarme, cum îl promovezi, ce poză dă pentru catalog, cu cine urcă sau nu pe scenă, la ce oră, cine îl moderează, ce interviuri vrea și cu cine, cînd, cu ce și pe ce rută pleacă etc. Evident, nu mă ocup singur de invitarea și programarea a o sută cincizeci de evenimente pentru trei sute de oameni. Eu doar le coordonez programul și programarea în Iași, invit și păstrez legătura cu invitații, sînt direct responsabil de orarul evenimentelor, de reușita sau insuccesul lor, trebuie să-mi păstrez capul limpede și să observ ce-i în neregulă, să răspund la solicitările fiecăruia, să găsesc soluții pentru ca totul să iasă cît mai aproape de ideal… Mai e un șir interminabil de necesități legate de contabilitate, logistică, licitații publice, transport și cazare, voluntariat, promovare, birocrație – o imensă birocrație! –, coordonate de ceilalți membri ai echipei, împreună cu Lucian. Fiecare om din nucleul dur al festivalului organizat de Muzeul Național al Literaturii Române Iași muncește la fel de mult, e responsabil direct pentru departamentul coordonat, dar îi ajută și pe ceilalți, pentru că la FILIT totul e și nu poate fi decît interconectat. Bref, fiecare dintre noi e responsabil direct cu zeci de chestii administrative specifice, dar nu se ferește, la o adică, să participe și la descărcarea a două camioane cu apă plată pentru festival. Muncim, ne stresăm, ne bucurăm împreună, cap-coadă.

C.T.: Ce părere ai că prietenul Dan Lungu, fostul director al FILIT, acum senator, candidează la președinția Uniunii Scriitorilor (uniune din care tu nu faci parte)?

F.L.: Cred că-i unul dintre puținii scriitori români contemporani capabili să reformeze din temelii o asemenea instituție. Nu pentru că are succes literar, nu pentru că sîntem prieteni, ci pentru că la FILIT a învățat să construiască ceva important pornind aproape de la zero, să lupte cu cele mai absurde situații ale sistemului și să găsească soluții inventive pentru schimbarea în bine. Cred în el, pentru că Dan e un om de bun-simț, știe precis să-și aleagă mizele și să le și ducă pînă la capăt. Dacă promite ceva în programul lui, sînt convins că o să și facă. Pe de altă parte, alegerile la Uniunea Scriitorilor se vor desfășura exact precum cele politice. Adică va cîștiga cel care controlează masa de membri ai Uniunii, cel care promite aur și oferă la schimb o sticlă cu ulei. Sincer, nu văd prea multe șanse de a fi ales acum. Poate altădată.

C.T.: Ca unul care publică proză scurtă și după ce a scris romane, cînd te întorci la povestiri te simți „un pîrlit de nuvelist” – citat din Ștefan Bănulescu, cel care cita la rîndul său opiniile unora dintre romancierii anilor ’60 despre autorii de proză scurtă?

F.L.: Ooo, nici vorbă! Prin proza scurtă mă simt poet 🙂 E pasiunea mea înainte de toate, legată de ceea ce sînt în stare să fac. Nu trece o săptămînă fără să scriu o povestire, fie ea și de juma’ de pagină. Din păcate, nu-i la fel de vandabilă ca romanul sau scenariile de film. Dar așa merg lucrurile, nu mă plîng, mi-o asum, nu mă pot abține să încerc proză scurtă nici măcar atunci cînd scriu pe Facebook.

C.T.: Cum știu că nu-ți plac topurile literare, ce autori români contemporani citești?

F.L.: Păi, în măsura în care am timp, îi citesc pe toți autorii români care publică la o editură cunoscută, despre care se discută în media sau despre care aflu de la prieteni. Ba chiar îi citesc și pe unii care-s abia la început, care îmi trimit pe net fragmente din ceea ce fac. Indiferent dacă scriu proză sau poezie. Scrisul e meseria mea, e pasiunea mea, mi se pare normal să știu cam tot ce e relevant pe piața de carte de la noi. Mă bucur din suflet cînd văd scriitori români care scriu o carte bună că au succes în România sau aiurea în lume. Citesc români ori de cîte ori am ocazia, nu dintr-un spirit de concurență, ci cu un real interes, printre altele, deoarece sînt convins că succesul meu literar depinde în mod direct de succesul literaturii române.

C.T.: Cîtă încredere ai în juriile care au acordat în ultimii ani premiile Uniunii Scriitorilor?

F.L.: În bula noastră de scriitori, dacă e să mă iau după injuriile pe care le-am primit de-a lungul anilor, cred că-i destul de cunoscută opinia mea despre Uniunea Scriitorilor. Nu-i vorba neapărat de membrii juriilor, de membrii Uniunii – pe mulți chiar îi apreciez –, pur și simplu nu cred că e măcar cît de cît ceea ce ar putea și ar trebui să fie.

C.T.: Spune-mi ceva despre viața obișnuită a lui Florin Lăzărescu.

F.L.: Despre asta scriu de două-trei ori pe săptămînă, pe Facebook. Dau un copy-paste la două postări recente:

1) – Ce mai faceți, dom’ Florin? mă salută vecinul.
– Pe-aici. Mă obișnuiesc cu frigul.
Pare cumva bucuros că mă vede, dar și altcumva supărat.
– Da’ ce m-ai băgat în sperieți, dom’ Florin! Mi-ai tras o spaimă!
– De ce?!
– Păi, ai plecat de-acasă fără mașină, nu?
– Am fost în Israel, cu avionul…
– Păi, eu știam că matale pleci de-acasă cu mașina. După vreo două zile, am tot văzut mașina acasă, acoperită de zăpadă, nici o mișcare, am intrat la griji… Am mai chemat niște vecini, a adus unul o scară, am sărit gardul și-am intrat la matale în curte, ne-am învîrtit în jurul casei, ne-am uitat pe geam… Mă temeam să nu fi pățit, Doamne ferește, ceva.

 

2) Au venit părinții în la noi și i-am împărțit frățește: mama-i la soră-mea, tata e la mine. Ca de obicei, cînd nu sînt împreună, fiecare dintre ei nu pierde prilejul să se plîngă de cum e celălalt. De fapt, drept să zic, se plîng cam la fel unul de altul și cînd sînt împreună.
– Maică-ta se frăsuiește și se tot frăsuiește, prea îi pasă de toată lumea și pune la suflet tot. Eu, dacă puneam la inimă tot ce-am pățit, eram de douăzeci de ani în mormînt. Maică-ta e panicoasă… Tu ai noroc că semeni cu mine! mă asigură tata.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100
Editoriale
  • De ce începe să-mi fie mie rușine de sfînta nerușinare a altora

    19 iunie 2018

    Într-o vreme în care personajele lui Caragiale au evadat din proiect sfidînd legile metamorfozei, nu părem prea zguduiți că Mița Baston i-a luat locul lui Tipătescu, nici că Efimița nu […]

  • Klaus și uz de klaus

    19 iunie 2018

    Săptămîna trecută, un judecător al Curții Constituționale, Lăzăroiu, a fost amenințat. Sună îngrozitor, dar e exact așa cum sună. Consilierul prezidențial Tănăsescu și-a luat concediu și l-a atras în biroul […]

  • Isărescu și sclavii

    19 iunie 2018

    Când au apărut informații despre colaboratorul Manole, în presă a fost embargou ca pe vremea lui Gabriel Oprea. Există suspiciuni mai mult decât rezonabile că Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a […]

  • Războiul de independență se amînă

    12 iunie 2018

    Mitingul PSD, înrămat de Antena 3 și RTV, atîrnă acum pe perete, alături de mitingul #rezist, pictat, de-a lungul unui an întreg, de Digi24, Realitatea TV și HotNews. Sînt două […]

  • Dulăul cu colții pe-arginți

    12 iunie 2018

    “Bătrânii și moldovenii ne vor distruge viitorul!”, spuneau, fără fereală, antipatizanți de toate vârstele ai PSD-ului, înainte de parlamentarele din 2016. Prin urmare, pe locul 1 al listei pentru Senat […]