Sezonul din Liga 1 s-a încheiat glorios, cu Astra – Botoșani (2-1), Craiova – CFR Cluj (tot 2-1, excelent!!!) și Steaua/FCSB – Viitorul (2-0). Au fost niște veritabile meciuri de play-off, mă rog, dacă accepți că aiureala cu sistemul play-off / play-out va rămîne valabilă în continuare. Asta e, deocamdată. Clasamentul din Ligă se strînge iarăși, motiv de adrenalină pentru pariori și pentru chibiții neutri. De la anu’, din februarie, om mai vedea. Acum este momentul bilanțului, al sacrificiului (de porc), al inevitabilei decernări de premii.
Gheorghe Hagi, marele Gică, este pur și simplu Omul Anului. L-au premiat ca antrenor, deși acum, în meciul cu Steaua, în superioritate numerică, a greșit schimbările. Ca patron de club, Hagi a cîștigat un titlu nesperat, dar nu și-a ascultat antrenorul, pe Hagi, cînd îi recomanda să mențină un lot stabil. Cu toate astea, merită toată lauda, d-aia este Rege. Hagi a rămas Hagi.
Altfel, la ceremonia de premiere, după mintea noastră, am propune și niște campioni alternativi. De exemplu, la antrenori, pe giganticul Ionuț Popa, cel care a remontat un handicap incredibil pentru Timișoara, urmat, din toamnă, de priceputul Devis Mangia, cel care fu motorul și reconstrui gloria marii echipe ofensive din Craiova. La fel, ca conducători de club, ar fi tot ăia din Craiova, dar să nu-i uităm nici pi șei din Botoșani, au fost oameni deștepți, cu creierii la ei. Budescu ne place mult, le are cu bășica, și-ar merita titlul de Jucător al Anului. Da’ nu-i putem ignora nici pe Băluță sau Gnohéré, cei care, timizi, au îndrăznit să-și adjudece niște stupide cartonașe roșii în ultima etapă. La valoarea lor, ne așteptam, parcă, la mai multă minte.
S-a lăsat cortina, vorba aia, de la radiofonicul Fotbal, minut cu minut, peste scena din Liga 1. Actorii se retrag, regizorii pregătesc următorul spectacol. Noi, spectatorii, aplaudăm. Ne dă mîna să acordăm premiile noastre, alternative. Ne-am permis să-l desemnăm pe Gică Hagi ca Omul Anului, chit că e oricînd discutabilă statura lui de antrenor și patron de club. I-am scos în față pe ăia de la Craiova, la premiere, poate că doar din sentimentalism oltenesc. În ciuda sentimentalismului nostru, ne-am străduit să rămînem obiectivi. Gică Hagi rămîne unic, iar echipa din Craiova, oricît s-ar strădui, nu se va putea nicicînd compara cu echipa noastră de suflet, dispărută definitiv, Chimia Unica. Hai Chimia!
